Disfuncția legată de vârstă nu pare să apară dintr-un singur mecanism universal. Acest review dezvoltă Cadrul Policentric al Îmbătrânirii (PAF) prin integrarea unor dovezi din transferul nuclear de celule somatice (SCNT), ceasurile de metilare a ADN-ului (DNAm), căile de senzorizare a nutrienților, senescența celulară, semnalizarea sistemică și studiile de intervenție umană. PAF organizează procesul de îmbătrânire în centre parțial independente, care interacționează și care diferă în ceea ce privește momentul, statutul cauzal, posibilitatea de resetare, reversibilitatea, influența sistemică, impactul regenerativ, accesibilitatea intervenției, și potențialul de limitare a longevității.
SCNT nu este interpretat ca o întinerire a unui organism existent, ci ca un model ierarhic de resetare: stările epigenetice și de dezvoltare selectate pot fi extensiv reconfigurate; dinamica telomerelor, starea mitocondrială, proteostaza, capacitatea celulelor stem și a nichelor acestora, precum și fenotipurile senescenței și fenotipul secretor asociat senescentei (SASP) arată o resetare, dezvoltare sau recurență context-dependentă; iar deteriorarea secvenței și a structurii ADN-ului nuclear rămâne cel mai puțin resetabilă. În cazul oamenilor, PAF propune reglarea epigenetică ca un centru dominant, dar nu exclusiv, care limitează longevitatea deoarece coordonează identitatea celulară, persistența programului de dezvoltare, senzorizarea nutrienților, semnalizarea inflamatorie și endocrină, repararea și regenerarea țesuturilor.
Ceasurile DNAm sunt biomarkeri utili, dar incompleți și ar putea confunda modificările patologice sau cauzale de tip 1 cu răspunsurile adaptive sau compensatorii de tip 2. Schimbările ceasului ar trebui, prin urmare, interpretate în contextul funcției specifice a țesutului, duratei de viață sănătoase, morbidității și mortalității, mai degrabă decât ca dovadă unică a întineririi. PAF prezice că eficacitatea intervențiilor va depinde de faptul dacă centrul vizat este limitant funcțional pentru un anumit țesut, contextul bolii și vârsta, și dacă un alt centru devine ulterior limitant. Acest lucru oferă o bază testabilă pentru intervențiile geroprotective specifice centrelor, care combină reprogramarea epigenetică controlată, modularea metabolică, țintirea senescenței sau a SASP-ului și modularea semnalizării sistemice, cu monitorizare riguroasă a siguranței și stratificare a contextului tisular.
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
