**Șobolanii-taupi sunt animale extrem de longevive în comparație cu rozătoarele de dimensiuni similare, nu suferă pierderi semnificative ale funcțiilor odată cu înaintarea în vârstă și prezintă o rezistență aproape completă la cancer. O parte semnificativă a cercetărilor în biologia comparativă a îmbătrânirii se concentrează pe această specie, în încercarea de a înțelege mai bine care mecanisme ale îmbătrânirii sunt mai importante și care mai puțin, precum și dacă vreo parte a biochimiei neobișnuite a șobolanilor-taupi poate fi folosită ca bază pentru terapii destinate tratării îmbătrânirii sau a cancerului. Progresul științific este lent, astfel că doar recent comunitatea de cercetare a început să introducă câteva gene de șobolan-taupe în alte specii, un prim pas pentru validarea posibilității de terapii. Primele rezultate sunt promițătoare.
Articolul de astăzi, accesibil liber, se apropie de solicitările cercetătorilor de șobolani-taupi pentru mai multe cercetări pe această specie, iar argumentul este justificat pe baza a ceea ce s-a învățat până acum. Transferul genetic care aduce beneficii ar putea deschide calea către căutarea terapiilor genetice sau a moleculelor mici, dar primul pas pe drumul lung către terapii derivate din biologia avantajoasă a îmbătrânirii unei alte specii a fost făcut. Autorii articolului sunt în principal concentrați pe revizuirea cunoștințelor despre modul în care biochimia șobolanilor-taupi interacționează cu semnele îmbătrânirii. S-au făcut descoperiri destul de interesante în ultimii ani, cum ar fi faptul că celulele senescente ale șobolanilor-taupi prezintă un fenotip secretor senescent atenuat, fiind mult mai puțin distructive pentru funcționarea țesuturilor. Fără îndoială, multe alte aspecte interesante urmează să fie descoperite.
Descoperirea secretelor longevității șobolanilor-taupi
Au fost propuse paisprezece semne pentru a descrie caracteristicile de bază ale îmbătrânirii biologice; cu toate acestea, rămâne neclar dacă îmbunătățirea directă a acestor semne contribuie la longevitate. Aici, sumarizăm cunoștințele actuale despre reglarea diferențială a acestor semne ale îmbătrânirii la șobolanul-taupe și rolurile potențiale ale acestora în durata sa de viață excepțională. Discutăm, de asemenea, limitele actuale ale cercetărilor și sugerăm direcții viitoare pentru a elucida mai bine baza longevității șobolanului-taupe, permițând în cele din urmă dezvoltarea strategiilor pentru a promova îmbătrânirea sănătoasă la oameni.
Explorarea mecanismelor de longevitate extremă în șobolanul-taupe indică în cele din urmă o întrebare de biologie evolutivă: este acest fenotip anti-îmbătrânire un „prânz gratuit” modelat de selecția naturală sau un „compromis” care implică costuri corespunzătoare? Teoria clasică a compromisului presupune că, datorită resurselor limitate, alocarea energiei pentru întreținerea și repararea somatică vine la un cost pentru alte funcții, cum ar fi reproducerea. Bazându-ne pe aceasta, este rezonabil să speculăm că longevitatea șobolanilor-taupi nu este probabil un avantaj izolat, ci rezultatul sacrificării anumitor funcții fiziologice convenționale. Cu toate acestea, femelele șobolanilor-taupi nu prezintă nicio scădere a fertilității pentru cea mai mare parte a vieții lor lungi, atribuită
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
