Pentru mulți oameni, luarea suplimentelor poate părea un obicei de sănătate rațional și proactiv. Dar această percepție poate fi înșelătoare. Pentru cei care au deja o nutriție adecvată, multe suplimente oferă puțin sau deloc beneficii măsurabile. Unele sunt pur și simplu o cheltuială inutilă.
Altele nu sunt lipsite de riscuri: dozele mari de anumite vitamine și minerale pot cauza toxicitate, pot interfera cu medicamentele sau pot avea efecte nedorite asupra sănătății.
Însă, pentru adulții mai în vârstă, situația este mai complicată. Cea mai utilă întrebare nu este simplu dacă suplimentele sunt „bune” sau „rele”, ci dacă cineva este cu adevărat deficient, ce ar putea cauza acea deficiență și dacă un supliment este cea mai sigură modalitate de a o aborda.
Deficiențele nutriționale devin tot mai comune odată cu înaintarea în vârstă. Pofta de mâncare poate scădea, sănătatea orală se poate înrăutăți, bolile cronice devin mai frecvente, iar multe persoane în vârstă iau medicamente care afectează modul în care nutrienții sunt absorbiți, utilizați sau eliminați din organism.
Problemele de sănătate orală, inclusiv pierderea dinților, bolile gingivale și protezele dentare prost ajustate, pot face și mai dificilă mestecarea și pot reduce varietatea alimentară.
Perioada de mai târziu din viață este adesea înconjurată de mesaje alimentare neajutorate: mănâncă mai puțin, slăbește, evită mesele „grele”, limitează-te la alimentele moi. Dar aceste mesaje pot intra în conflict cu nevoia continuă a organismului de proteină, vitamine și minerale.
În timp, mesele mici, supele, pâinea prăjită și ceaiul pot deveni o dietă care umple stomacul fără a satisface necesitățile nutriționale.
Aceasta nu înseamnă că fiecare persoană în vârstă are nevoie de suplimente. Înseamnă că suplimentarea ar trebui să fie țintită: bazată pe deficiențe confirmate, factori de risc clari, utilizarea medicamentelor sau dovezi că cineva nu primește suficient din alimente.
Vitamina B12 este unul dintre cele mai clare exemple. Deficiența de B12 devine mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă, parțial pentru că stomacul poate produce mai puțin acid, necesar pentru eliberarea B12 din alimente. Deficiența de B12 poate cauza anemie, oboseală, probleme nervoase, furnicături sau amorțeli și uneori probleme de memorie sau confuzie.
Anumite medicamente, inclusiv metformina și inhibitorii de pompă de protoni, pot crește riscul în continuare. Dozele mari de B12 oral funcționează adesea bine, deși unele persoane au nevoie de injecții.
Folatul este, de asemenea, important, în special pentru formarea globulelor roșii și producția de ADN. Deficiența de folat poate crește homocisteina, un indicator sanguin asociat cu boala cardiovasculară și declin cognitiv, deși acest lucru nu demonstrează că suplimentele de folat previn vreuna dintre ele.
Folatul sau alte vitamine B pot ajuta anumite grupuri, cum ar fi persoanele cu niveluri scăzute de folat sau B12, homocisteină crescută sau deteriorare cognitivă ușoară.
Dar deficiența de B12 ar trebui luată în considerare înainte ca folatul să fie prescris singur, deoarece folatul poate îmbunătăți unele semne de sânge ale deficienței de B12 în timp ce deteriorarea nervoasă continuă.
Sursa articol https://www.sciencealert.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
