Studiul, publicat în revista Nature Communications, dezvăluie că anumite celule de cancer de sân pozitive pentru receptorii de estrogen (ER+) supraviețuiesc terapiei nu prin intrarea într-o stare de dormit completă, ci continuând să se dividă la un ritm extraordinar de lent. Aceste celule de tip furtună pot forma treptat tumori secundare microscopice care rămân nedetectabile ani de zile înainte de a declanșa în cele din urmă o recidivă metastatică.
Descoperirile oferă o nouă perspectivă asupra uneia dintre cele mai persistente provocări din îngrijirea cancerului de sân: de ce poate apărea o recidivă mult timp după ce pacienții sunt considerați lipsiți de cancer.
Cancerul de sân pozitiv pentru receptorii de estrogen este cel mai comun subtip de cancer de sân și este tratat în mod obișnuit cu terapii hormonale concepute pentru a bloca semnalizarea estrogenului. Aceste tratamente sunt adesea foarte eficiente în eliminarea celulelor tumorale care se divid activ.
Cu toate acestea, boala ER-pozitivă are o problemă clinică unică: riscul de recurență persistă timp de decenii.
Chiar și după cinci până la zece ani de terapie endocrină, până la 30% dintre pacienți pot dezvolta în cele din urmă o recidivă metastatică. Odată ce cancerul de sân se răspândește către organele îndepărtate cum ar fi osul, plămânul sau creierul, boala devine în mare măsură incurabilă.
Tradițional, recidiva a fost atribuită celulelor canceroase aflate în stare de dormanță – celule care intră într-o stare de hibernare completă înainte de a „se trezi” ulterior. Dar noul studiu sugerează că aceasta nu ar putea fi singura cale.
„Am devenit foarte buni în tratarea cancerului de sân primar, dar recidivele tardive rămân o provocare majoră,” a declarat Liz Caldon, profesor asociat și autor principal al studiului.
Cercetătorii au descoperit că unele celule de cancer de sân nu încetează niciodată complet să se prolifereze în timpul terapiei. În schimb, ele supraviețuiesc prin încetinirea drastică a ratei lor de diviziune.
Această distincție subtilă ar putea fi critică la nivel clinic.
În loc să intre într-un arest celular complet, aceste celule continuă să crească la un ritm aproape imperceptibil, permițându-le să evite terapiile care vizează în principal celulele care se divid rapid.
„În schimb, ele supraviețuiesc crescând extrem de lent în fundal, până când o mică pată devine un bob,” a explicat Caldon.
De-a lungul anilor, aceste leziuni microscopice, cunoscute sub numele de micrometastaze, se pot extinde treptat până când devin clinic detectabile sau perturbă organele vitale.
Lucrarea challengează o viziune binară de lungă durată asupra persistenței cancerului în care celulele tumorale sunt considerate fie în plină proliferare, fie complet dormant. În schimb, descoperirile susțin existența unei stări intermediare de „ciclare lentă” care ar putea fi deosebit de eficientă în evitarea tratamentului.
Studiul acestor celule rare a fost dificil din punct de vedere tehnic datorită creșterii lor excepțional de lente.
Echipa de cercetare a petrecut ani izolând și cultivând aceste populații în laborator. Odată ce au fost stabilite, aceste celule au fost introduse în preclinic
Sursa articol https://insideprecisionmedicine.com
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
