Folosind sute de caracteristici acustice și lingvistice, cercetătorii au dezvoltat un „ceas al vorbirii” bazat pe învățare automată care poate estima vârsta biologică a unei persoane. Diferența dintre vârsta reală a unei persoane și vârsta estimată a fost asociată cu multiple markeri independenți ai îmbătrânirii biologice, sănătății creierului, cogniției, adversității sociale și demenței.
„Vocea noastră pare să conțină mult mai multe informații despre îmbătrânire decât am recunoscut anterior,” a declarat Agustin Ibanez, doctor în științe și profesor de sănătate cerebrală la Institutul Global de Sănătate a Creierului și la Școala de Medicină de la Trinity College Dublin, autorul principal al studiului. „Aceasta captează atât trecerea timpului cronologic, cât și semnalele provenite din cogniție, creier, biologia sistemică și chiar mediul nostru social acumulat. Acest lucru ridică posibilitatea ca ceva la fel de simplu și accesibil ca ceasurile vorbirii să completeze în cele din urmă măsurători mult mai costisitoare ale îmbătrânirii.”
Studiul a implicat 2.928 de participanți vorbitori de limbă spaniolă din Argentina, Chile, Columbia, Mexic și Peru, inclusiv adulți sănătoși precum și persoane cu deficiențe cognitive ușoare, boala Alzheimer și diferite forme de demență frontotemporală. Pentru fiecare individ s-a generat o estimare a vârstei vorbirii combinând sute de caracteristici, inclusiv ritmul și pauzele vorbirii, tonul, expresia emoțională, vocabularul, precizia semantică și cantitatea și organizarea producției verbale.
Persoanele ale căror discursuri păreau mai în vârstă decât era de așteptat pentru vârsta lor cronologică prezentau și semne de îmbătrânire evaluate prin imagistică neurologică structurală și funcțională, precum și măsurători independente ale îmbătrânirii epigenetice bazate pe modificările metilării ADN-ului. Diferențele mai mari de vârstă a vorbirii au fost asociate cu o cogniție globală mai slabă, funcții executive, abilități funcționale și diverse forme de memorie.
Măsura combinată a vârstei vorbirii a fost mai eficientă în distingerea grupurilor clinice decât caracteristicile acustice sau lingvistice individuale considerate separat. În general, participanții sănătoși prezentau cele mai mici diferențe de vârstă a vorbirii, în timp ce diferențe mai mari au fost observate la participanții cu boala Alzheimer și demența frontotemporală. La cei cu Alzheimer, vorbirea a fost de asemenea asociată cu niveluri mai ridicate ale biomarkerului sanguin p-tau217.
Spre deosebire de scanările RMN, testele de sânge și evaluările moleculare specializate, vorbirea poate fi înregistrată la distanță, repetat și neinvaziv, la costuri relativ reduse. Acest lucru ar putea face măsurătorile bazate pe vorbire mai relevante în comunitățile cu acces limitat la tehnologii medicale avansate. Cu toate acestea, sunt necesare cercetări longitudinale suplimentare, inclusiv studii în alte limbi, culturi și medii de vorbire mai naturale, înainte ca ceasul vorbirii să devină un test de diagnostic pentru demență.
Sursa articol https://insideprecisionmedicine.com
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
