Această stradă cu dublu sens reprezintă un domeniu captivant de cercetare care ar putea fi crucial în îmbunătățirea îngrijirii pacienților, în special pentru adulții mai în vârstă, susțin trei neurologi din China.
Într-o nouă recenzie, autorii detaliază teoria subevaluată a „axei creier-oase” și cum acest concept ne poate ajuta să înțelegem și să tratăm mai bine un ‘ucigaș tăcut’ precum osteoporoza și un complex tulburare neuropsihiatrică precum depresia.
Concluzia lor este că axa creier-oase, cândva considerată un construct speculativ, acum „reprezintă o rețea fiziologică legitimă”.
„Implicațiile clinice sunt substanțiale și imediate”, susțin autorii – Pengpeng Li de la Spitalul Aero-Spațial Xi’an, Yangyang Gao de la Universitatea Medicală Ningxia și Xudong Zhao de la Universitatea Jiangnan.
„Medicii din specialitățile relevante ar trebui să recunoască fiziopatologia interconectată a acestor condiții.”
Atât osteoporoza, cât și depresia sunt probleme comune între pacienții mai în vârstă și, adesea, merg mână în mână. Cercetările ample au arătat că pacienții cu depresie se confruntă frecvent cu probleme scheletice, precum densitatea osoasă redusă.
În mod invers, pacienții care suferă de osteoporoză, o tulburare caracterizată prin masă osoasă redusă, tind să aibă rate mai mari de depresie.
Cele două condiții coexistente ar putea avea conexiuni reale moleculare și celulare care le unesc, susțin autorii recenziei – iar axa creier-oase ar putea fi puntea.
La început, creierul uman moale și oasele noastre dense și dure nu par să aibă prea multe în comun, dar înțelegerea noastră științifică a ambelor urmează o traiectorie istorică similară.
Creierul uman era cândva considerat ‘cablat’, și totuși acum știm că acest organ crucial este, de fapt, excepțional de maleabil, schimbându-se odată cu vârsta și experiența.
Același lucru poate fi spus despre oasele noastre.
Autorii recenziei spun că viziunea noastră tradițională asupra scheletului mamiferului s-a „transformat fundamental” în ultimii ani.
Dovezi emergente sugerează că oasele sunt entități producătoare de hormoni care pot influența profund organe îndepărtate, precum creierul.
De exemplu, un hormon eliberat în sânge de oasele noastre, numit osteocalcin, poate traversa bariera sânge-creier și influența funcția cognitivă.
Pacienții acut depresați au arătat niveluri crescute de osteocalcin în sângele lor, niveluri care scad atunci când depresia este tratată. Acest lucru sugerează că hormonul este cumva legat de dispoziția emoțională.
Un alt proteină derivată din oase, numită osteopontin, are un rol antiinflamator în creier și poate remodela efectiv țesutul neurologic. Studiile genetice sugerează că cei care au variații genetice legate de producția de osteopontin sunt mai susceptibili să dezvolte depresie.
Invers, este de asemenea posibil ca depresia să impacteze sănătatea oaselor noastre. Hiperactivitatea cronică a căilor de stres este comună la cei cu depresie și poate duce
Sursa: [Link către sursa originală a informației, dacă este disponibil]
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
