„Este cu adevărat ceea ce am descoperit în creierele lor care a fost atât de revoluționar pentru noi,” explică neuropsihologul clinician Sandra Weintraub de la Universitatea Northwestern.
Weintraub și colegii săi au descoperit că creierele superagerilor sunt ciudat de rezistente la acumularea de grupe și încâlcituri proteice asociate cu Alzheimer. Acești indivizi au, de asemenea, o concentrație mai mare a unui anumit tip de neuron într-o regiune critică a creierului lor și prezintă o activitate inflamatorie mai redusă în substanța albă comparativ cu populația generală îmbătrânită.
Deși descoperirile trebuie validate în alte populații, identificarea unui profil neurobiologic distinct în rândul superagerilor „deschide ușa pentru noi intervenții menite să conserve sănătatea creierului până în deceniile târzii ale vieții,” spune Weintraub.
Superagerii au memorie până dincolo de vârsta de 80 de ani, rivalizând cu cea a persoanelor din jurul vârstei de 50 de ani. Acest studiu îi definește ca fiind capabili să își amintească cel puțin 9 cuvinte dintr-o listă de 15 atunci când sunt testați, ceea ce este tipic pentru persoanele cu două-trei decenii mai tinere. Unele studii au constatat că mai puțin de cinci la sută din populație poate fi clasificată drept superageri.
Unul dintre trăsăturile comune ale superagerilor este extrovertirea ridicată. În mod ciudat, superagerii nu duc neapărat un stil de viață mai sănătos, unii fumând și bând regulat alcool; un aspect care sugerează că o componentă semnificativă a superputerilor acestor persoane care rezistă îmbătrânirii este biologică.
Weintraub și echipa sa au monitorizat 290 de persoane cu vârsta de 80 de ani și peste din 2000 pentru a compara aceia care s-au dovedit a fi superageri cu cei care îmbătrânesc în mod obișnuit. Datorită donațiilor generoase de 79 de creiere de la superageri, cercetătorii au identificat unele diferențe biologice cheie.
„Ceea ce am realizat este că există două mecanisme care fac ca cineva să devină un superager,” explică Weintraub. „Unul este rezistența: nu fac plăci și încâlcituri [în mod obișnuit asociate cu boala Alzheimer]. Al doilea este reziliența: le fac, dar nu fac nimic creierului lor.”
Celulele care transmit informații către hipocamp, cunoscute sub numele de neuroni entorhinali, erau mai mari la superageri, contribuind posibil la această rezistență sau reziliență, sugerează cercetătorii în lucrarea lor.
În plus, persoanele care îmbătrânesc în mod obișnuit aveau subțiere în stratul exterior al creierului, în timp ce superagerii nu prezentau această caracteristică. Acestă zonă a creierului guvernează gândurile conștiente, memoria și limbajul.
Superagerii aveau, de asemenea, mai mulți neuroni von Economo și un girus cingulat anterior mai gros, locul unde sunt găsiți acești neuroni, chiar și comparativ cu persoane mult mai tinere. Această parte a creierului este implicată în reglarea atenției, a emoțiilor și a luării deciziilor.
Studiile anterioare au remarcat deja că această parte a creierului
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.