Printre compușii promovați intens se numără NAD+, NMN și resveratrol, deseori descriși ca susținând repararea celulară, producția de energie și îmbătrânirea sănătoasă.
Dar ce fac acestea, unde sunt folosite și cât de solidă este evidența?
Pentru a înțelege aceste afirmații, este util să separăm trei lucruri: molecula NAD+, compușii vânduți pentru a o crește și produsele, cum ar fi suplimentele, cremele și serurile, care le conțin.
Nicotinamida adenin dinucleotid, sau NAD+, este o coenzimă găsită în toate celulele vii. O coenzimă este o moleculă ajutătoare care permite enzimelor să efectueze reacții chimice în organism.
NAD+ joacă un rol esențial în metabolismul energetic, repararea ADN-ului, inflamație și activitatea unei familii de proteine implicate în răspunsurile celulare la stres.
Nivelurile de NAD+ tind să scadă odată cu înaintarea în vârstă, deși această scădere este complexă și poate varia între țesuturi. Disponibilitatea mai mică a NAD+ a fost asociată cu o funcție mitocondrială redusă, ceea ce înseamnă o activitate redusă în structurile celulare care ajută la producerea de energie.
Acesta este unul dintre schimbările biologice asociate cu îmbătrânirea.
NAD+ a început să apară în cremele și serurile de îngrijire a pielii, dar evidența este chiar mai puțin dezvoltată aici decât este pentru suplimente.
Deși NAD+ este important pentru energia și repararea celulelor pielii, rămâne neclar dacă NAD+ aplicat topic în creme obișnuite poate pătrunde în piele în cantități suficiente pentru a produce efecte semnificative anti-îmbătrânire.
Ingrediente mai bine stabilite, cum ar fi protecția solară, retinoizii și niacinamida, au în prezent o evidență mult mai solidă pentru îmbunătățirea semnelor vizibile ale îmbătrânirii pielii.
Deoarece nu se crede că NAD+ este absorbit eficient atunci când este înghițit, multe cercetări s-au concentrat pe precursorii de NAD+.
Precursorii sunt compuși pe care organismul îi poate converti în altă substanță. În acest caz, sunt compuși pe care organismul îi poate converti în NAD+.
Două dintre cele mai cunoscute sunt mononucleotidul de nicotinamidă (NMN) și ribozidul de nicotinamidă (NR).
Studiile pe animale au arătat rezultate promițătoare pentru precursorii de NAD+.
Șoarecii mai în vârstă cărora li s-au administrat acești compuși au arătat îmbunătățiri în metabolismul energetic, sensibilitatea la insulină și aspecte ale funcției fizice.
Unele studii au raportat, de asemenea, îmbunătățiri legate de durata de viață și măsurile legate de durata unei vieți sănătoase la modelele animale, deși aceste constatări variază în funcție de model și nu se traduc ușor la oameni.
Aceste rezultate au generat un interes comercial enorm, dar transformarea studiilor promițătoare pe șoareci în beneficii semnificative pentru oameni s-a dovedit mult mai dificilă.
Studiile clinice umane sugerează că NMN și NR pot crește nivelurile de NAD+, sau markerii relevanți pentru activitatea NAD+, în sânge și țesuturi. Cu toate acestea, cea mai puternică evidență este pentru modificări în sânge, în timp ce evidența pentru efecte semnificative în anumite țesuturi este încă limitată.
Sursa articol https://www.sciencealert.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
