Memoriile traumelor din copilărie produse de abuzuri rămân de obicei consistente în timp, conform unui studiu major condus de King’s College London și publicat în revista Nature Mental Health. Studiul se concentrează pe memorii traumatisante legate de abuzurile din copilărie, care pot include abuzuri emoționale, fizice sau sexuale, sau neglijare. În timp ce memoriile abuzurilor din copilărie rămân consistente, memoriile traumelor din copilărie raportate în copilărie sunt semnificativ mai puțin consistente în timp decât cele raportate în viața adultă.
Această descoperire de cercetare sugerează că ar putea exista o fereastră în copilărie când memoriile traumelor sunt cel mai deschise la schimbare, iar intervenția terapeutică ar putea avea cel mai mare impact pe termen lung.
Studiul se bazează pe date de la aproape 40.000 de persoane din 49 de studii, cu un interval mediu de aproximativ doi ani și jumătate între evaluări. S-a constatat că, în general, relatări ale abuzurilor din copilărie sunt mai consistente în timp decât se presupune adesea, contrazicând o opinie răspândită conform căreia memoriile abuzurilor și neglijării sunt inherent nesigure. Această descoperire are relevanță directă pentru modul în care instanțele de judecată, profesioniștii din domeniul asistenței sociale și clinicienii interpretează ceea ce copiii și adulții le spun despre experiențele lor.
Studiul a mai constatat că aproximativ unul din cinci participanți și-a schimbat relatări între evaluări. Autorii subliniază că acest lucru nu ar trebui interpretat drept dovadă de neonestitate. Schimbările în comunicare pot reflecta dezvoltarea normală a memoriei sau o înțelegere în schimbare a ceea ce s-a întâmplat, iar profesioniștii ar trebui să evite trageri de concluzii premature atunci când relatări variază în timp.
„Relatările despre abuzurile din copilărie sunt mai fiabile decât se presupune adesea, dar această fiabilitate nu este uniformă. Vârsta contează, tipul de abuz contează, iar contextul în care are loc dezvăluirea contează. Înțelegerea acestor diferențe este importantă pentru toți cei care lucrează în acest domeniu”, a declarat Oonagh Coleman, autor principal și cercetător postdoctoral.
Cea mai semnificativă descoperire se referă la vârstă. Printre adulți, relatări ale abuzurilor din copilărie au rămas consistente indiferent de cât timp a trecut. În rândul copiilor, acestea au fost semnificativ mai puțin consistente și au devenit mai instabile cu cât intervalul dintre evaluări era mai lung. Echipa de cercetare crede că acest lucru reflectă faptul că sistemele de memorie ale copiilor sunt încă în curs de dezvoltare, lăsând la început amintirile mai susceptibile la reinterpretare pe măsură ce copiii cresc și își înțeleg experiențele în moduri noi.
Relatările de neglijare au fost mai puțin consistente decât cele de abuz, ceea ce cercetătorii atribuie dificultății de ancorare a neglijării în memorie. Spre deosebire de un eveniment abuziv specific, neglijarea implică absența îngrijirii, ceva care th
Sursa articol https://medicalxpress.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
