În ultimele decenii, transplantul de organe a revoluționat tratamentul pentru multiple condiții. Este și una dintre cele mai promițătoare strategii anti-îmbătrânire: de ce să înțelegem și să învățăm cum să modificăm biologia extrem de complexă a îmbătrânirii când putem pur și simplu să înlocuim organele cu piese de schimb noi?
Cu toate acestea, disponibilitatea organelor rămâne o problemă majoră. În ultimii ani, cererea pentru transplantul de organe a crescut considerabil, în parte datorită îmbătrânirii populației, în timp ce oferta nu a reușit să țină pasul. Creșterea organelor în animale modificate genetic este o cale dificilă, dar promițătoare. Până când acest lucru se va întâmpla la scară largă, organele umane rămân singura sursă.
Pentru organe precum inima, de obicei se preferă donatorii mai tineri, deși inimile de la donatori mai în vârstă, dar sănătoși în mod deosebit, sunt uneori folosite. Cu toate acestea, studiile anterioare sugerează că țesuturile mai tinere transplantate în corpuri mai în vârstă pot dobândi profiluri moleculare mai în vârstă, și viceversa. Un nou studiu de la Harvard, publicat ca preprint și încă neevaluat de experți, oferă o perspectivă intrigantă și potențial valoroasă asupra acestui fenomen.
În primul rând, cercetătorii au transplantat inimi între șoareci tineri, de vârstă mijlocie și bătrâni, păstrând inima nativă a fiecărui receptor în locul ei. Această abordare a conectat grefa la circulația receptorului, păstrând totodată inima nativă pentru comparație. Șoarecii aparțineau aceleiași linii inbreed, C57BL/6, pentru a minimiza reacția imună împotriva țesutului genetic străin.
Patru până la șase luni mai târziu, cercetătorii au colectat grefa, inima nativă, ficatul și sângele și au folosit trei ceasuri epigenetice pentru a estima vârsta biologică a acestora. Toate cele trei au arătat că vârsta biologică a inimii transplantate s-a schimbat către vârsta receptorului: inimile tinere au dezvoltat modele de metilare care arătau mai în vârstă în șoarecii mai în vârstă, în timp ce inimile mai în vârstă au prezentat modele care arătau mai tinere în șoarecii mai tineri. Acest lucru sugerează că mediul corpului poate modifica aspecte ale îmbătrânirii biologice a inimii.
„Cel mai remarcabil rezultat este cât de mult influențează vârsta receptorului vârsta biologică a inimii transplantate”, a declarat Vadim Gladyshev, profesor de medicină la Harvard Medical School și corespondentul principal al studiului. „O inimă veche plasată într-un organism tânăr devine molecular mai tânără, în timp ce o inimă tânără plasată într-un organism bătrân se îndreaptă în direcția opusă. Acest lucru ne arată că vârsta biologică a unui organ este modelată de mediul sistemic în care se află.”
Având în vedere că au descoperit că vârsta receptorului influențează grefa, autorii au testat și inversul. Au măsurat vârstele epigenetice ale inimii native, ficatului și sângelui receptorilor și nu au găsit o consis
Sursa informatiei: https://www.lifespan.io
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.