În anii 40, acea ușurință dispare adesea. Oboseala pare mai greu de alungat. E tentant să presupunem că acesta este pur și simplu procesul de îmbătrânire – un declin unidirecțional.
Adevărul este că anii 40 sunt adesea cei mai epuizanți, nu pentru că suntem bătrâni, ci pentru că mai multe mici schimbări biologice converg exact în același timp când cerințele vieții ating adesea apogeul.
În mod crucial, și optimist, nu există motive să presupunem că energia trebuie să continue să scadă în același mod până la 60 de ani.
În tinerețe, mai multe sisteme ating un vârf simultan.
**Masa musculară** este la cel mai înalt nivel, chiar fără antrenament deliberat. Ca țesut metabolic activ, mușchii ajută la reglarea zahărului din sânge și reduc efortul necesar pentru activitățile zilnice.
Cercetările arată că mușchii scheletici sunt activi metabolic chiar și în repaus și contribuie semnificativ la rata metabolică bazală (energia pe care corpul tău o folosește doar pentru a te menține în viață când ești în repaus). Când ai mai mulți mușchi, totul costă mai puțină energie.
La nivel celular, **mitochondriile** – structurile care convertesc hrana în energie utilizabilă – sunt mai numeroase și mai eficiente. Ele produc energie cu mai puține deșeuri și mai puține produse inflamatorii.
Somnul, de asemenea, este mai profund. Chiar și atunci când somnul este scurtat, creierul produce mai mult somn cu unde lente, faza cel mai puternic legată de refacerea fizică.
**Ritmurile hormonale** sunt de asemenea mai stabile. Cortizolul, adesea descris ca hormonul de stres al corpului, melatonina, hormonul de creștere și hormonii sexuali urmează modele zilnice previzibile, făcând energia mai fiabilă pe parcursul zilei.
Pe scurt, energia în anii 20 este abundentă și iertătoare. Poți să o tratezi cu neglijență și totuși să scapi nepedepsit.
La mijlocul vieții, niciunul dintre aceste sisteme nu s-a prăbușit, dar micile schimbări încep să conteze.
Masa musculară începe să scadă de la sfârșitul anilor 30 dacă nu faci exerciții pentru a o menține. În sine, aceasta este un sfat de top – fă antrenamente de forță. Pierderea mușchilor este graduală, dar efectele sale nu sunt. Mai puțini mușchi înseamnă că mișcarea zilnică costă mai multă energie, chiar dacă nu observi conștient acest lucru.
Mitochondriile încă produc energie, dar mai puțin eficient. În anii 20, somnul prost sau stresul puteau fi amortizate. În anii 40, ineficiența este expusă. Recuperarea devine mai „costisitoare”.
Somnul se schimbă și el. Mulți oameni dorm suficiente ore, dar somnul se fragmentează. Mai puțin somn profund înseamnă mai puțină reparație. Oboseala pare acum mai mult acumulativă decât episodică.
Hormonii nu dispar în mijlocul vieții – ei fluctuează, în special la femei. Variabilitatea, nu deficiența, perturbă reglarea temperaturii, timpul somnului și ritmurile de energie. Corpul se descurcă mai bine cu niveluri scăzute decât cu cele imprevizibile.
Apoi, avem creierul. Mijlocul vieții este o perioadă de maxim încărcare cognitivă și emoțională: conducere, responsabilitate, vigilență și roluri de îngrijire. Cortexul prefrontal – responsabil pentru planificare, luarea deciziilor
Sursa: [Articolul original în limba engleză](link către articolul original, dacă este disponibil)
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
