Aceste medicamente sunt considerate a suprima în mod general pofta de mâncare și a îmbunătăți senzația de sațietate, dar modul concret în care realizează acest lucru în creierul uman este încă insuficient înțeles.
Studiul a inclus trei participanți cu obezitate severă, care aveau dificultăți în controlul obiceiurilor alimentare și nu răspundeau la tratamentele anterioare pentru pierderea în greutate.
Cercetătorii au descoperit că, atunci când participanții se confruntau cu gânduri intense legate de mâncare sau cu poftă de mâncare, o parte a creierului lor, numită nucleul accumbens, emitea semnale delta-theta mai puternice. Aceste semnale sunt implicate în sistemul de recompensă al creierului uman.
Toți cei trei pacienți fuseseră anterior supuși unei intervenții chirurgicale bariatrice, dar continuau să aibă obsesii legate de mâncare. Doi dintre participanți au început stimularea profundă a nucleului accumbens, în timp ce al treilea participant fusese prescris cu tirzepatide pentru diabetul de tip 2.
Activitatea cerebrală a fost măsurată la toți cei trei participanți folosind electrozi inserați în nucleul accumbens.
În mod coincident, al treilea participant și-a crescut doza de tirzepatide în aceeași perioadă cu operația de implantare a electrozilor în creier. Timp de patru luni, cu excepția primei luni, pacientul a experimentat un număr „profund” redus de episoade de ‘obsesie alimentară severă’.
În timpul acestui interval, atunci când avea poftă de mâncare, activitatea delta-theta în nucleul accumbens era similară cu momentele în care nu experimenta ‘zgomot alimentar’.
Aceasta a fost o diferență semnificativă față de ceilalți participanți. Din păcate, beneficiile nu au durat.
La cinci până la șapte luni după operația de implantare, participantul care lua tirzepatide a început să simtă din nou creșterea poftelor și gândurile intruzive legate de mâncare, chiar dacă se afla la doza maximă de tirzepatide.
A fost în această perioadă când undele delta-theta din nucleul accumbens au revenit.
Autorii studiului au concluzionat: „Descoperirile noastre pun în discuție posibilitatea ca această oscilație a benzii delta-theta să servească drept biomarker pentru implicarea țintei, dar relația sa cu obsesia alimentară necesită investigații mai controlate.”
Mounjaro, la fel ca Wegovy și Ozempic, aparține unei clase de medicamente care imită un hormon natural din corp, reducând astfel apetitul și încetinind digestia.
Studiul actual este foarte preliminar. Ceea ce pot înțelege oamenii de știință din rezultate, fără un grup de control, este limitat. Cu toate acestea, ca una dintre primele investigații în uman asupra efectelor Mounjaro asupra creierului, descoperirile ar putea ghida cercetările viitoare.
Studiul a fost publicat în revista Nature Medicine.
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
