Peroxizomii sunt organele din celule, dinamice și cu o singură membrană, distribuite pe scară largă în celulele eucariote, conținând oxidaze abundente, catalază și enzime de metabolizare a lipidelor. Funcțiile lor includ beta-oxidarea acizilor grași cu lanțuri foarte lungi (VLCFAs), degradarea acizilor grași ramificați, sinteza acizilor biliari și biosinteza fosfolipidelor eter – în special plasmalogenele. Mai mult, prin intermediul catalazei (CAT) și a altor enzime conexe, peroxizomii sunt esențiali pentru menținerea homeostaziei locale a speciilor reactive de oxigen (ROS).
Aceste funcții sunt de o importanță deosebită pentru sistemul nervos, unde compoziția lipidică a membranei, integritatea mielinei, plasticitatea sinaptică și homeostazia redox sunt strâns interconectate. Prin urmare, disfuncția peroxizomială ar putea afecta simultan mai multe aspecte ale fiziologiei celulare nervoase. În sistemul nervos central, peroxizomii stabilesc o rețea metabolică integrată cu reticulul endoplasmatic, mitocondriile, picăturile de lipide și lisozomii. Astfel, anomalii peroxizomiale pot perturba în același timp arhitectura membranei, metabolismul energetic, semnalizarea speciilor reactive de oxigen (ROS) și răspunsurile inflamatorii.
Niveluri reduse de plasmalogene, activități enzimatice peroxizomiale diminuate, peroxidare lipidică crescută și stres oxidativ ridicat au fost documentate în mod constant atât în țesutul cerebral afectat de boala Alzheimer (AD), cât și în modelele animale. În plus, receptorii nucleari regulați de peroxizomi – în special receptorii activați de proliferatori de peroxizomi (PPARs) – sunt strâns împletiti cu metabolismul lipidic, sensibilitatea la insulină, suprimarea inflamației și funcția mitocondrială, făcându-i ținte promițătoare pentru repozitionarea medicamentelor și descoperirea terapeutică nouă.
Dovezile actuale nu stabilesc disfuncția peroxizomială ca o cauză necesară, suficientă sau universală a AD; este mai degrabă văzută ca o vulnerabilitate, un amplificator sau un răspuns dependent de context în cadrul rețelelor metabolice-proteinopatii reciproce. Agonismul PPAR, modularea lipidică, reglarea pexofagiei și restabilirea comunicării peroxizom-mitocondriu rămân în stadiu investigațional. Traducerea necesită un proces de cercetare îndelungat.
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
