Această descoperire ajută la înțelegerea faptului de ce venetoclax, unul dintre cele mai importante terapii țintite în AML, își pierde adesea eficacitatea în timp. Mai important, oferă un cadru pentru elaborarea unor terapii combinate personalizate care ar putea preveni recidiva prin vizarea populațiilor rezistente de celule stem înainte de a se extinde.
Leucemia mieloidă acută este o formă agresivă de cancer sanguin caracterizată de acumularea rapidă a celulelor mieloide anormale în măduva osoasă. Deși terapiile țintite mai noi au îmbunătățit rezultatele, recidiva rămâne principalul obstacol clinic.
Unul dintre cele mai transformatoare progrese în tratamentul AML a fost introducerea venetoclaxului, un inhibitor selectiv al proteinei anti-apoptotice BCL-2. Combinate cu agenți hipometilatori sau chimioterapie la doze mici, venetoclaxul a îmbunătățit semnificativ răspunsurile, în special la pacienții în vârstă care nu pot tolera chimioterapia intensivă.
Cu toate acestea, majoritatea pacienților fac recidivă în cele din urmă.
Cercetătorii au bănuit de mult că celulele stem ale leucemiei sunt responsabile. Aceste celule rare au capacitatea de a se regenera la nesfârșit și de a supraviețui presiunii terapeutice, permițând bolii să se regenereze chiar și după un tratament aparent reușit.
În noul studiu, cercetătorii au analizat mostre de la peste 150 de pacienți cu AML pentru a înțelege mai bine cum răspund celulele stem ale leucemiei la terapie.
Descoperirile lor pun sub semnul întrebării ideea că celulele stem AML reprezintă o populație uniformă. În schimb, echipa a identificat cel puțin patru subtipuri distincte de celule stem ale leucemiei, fiecare asemănându-se diferitelor etape de formare a celulelor sanguine normale.
Această identitate de dezvoltare s-a dovedit a fi crucială deoarece a determinat pe ce căi de supraviețuire depindeau celulele—și, prin urmare, cât de sensibile erau la venetoclax.
Unii subtipuri de celule stem depindeau în mare măsură de BCL-2 și răspundeau bine la tratament. Altele se bazau pe programe alternative de supraviețuire care le făceau intrinsic mai puțin sensibile la medicament.
Una dintre cele mai importante descoperiri ale studiului a fost că celulele stem ale leucemiei nu sunt fixate într-o singură stare. În schimb, ele se pot reprograma dinamic în răspuns la terapie.
Venetoclaxul acționează prin blocarea BCL-2, o proteină care protejează celulele leucemice de moartea celulară programată. Atunci când BCL-2 este inhibat, celulele leucemice susceptibile trec prin apoptoză.
Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că sub presiunea tratamentului, multe celule stem ale leucemiei trec în stări celulare mai rezistente. În loc să se bazeze pe BCL-2, aceste celule rezistente trec la utilizarea unor căi de supraviețuire înrudite.
Sursa articol https://insideprecisionmedicine.com
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
