Un studiu publicat în revista Nature identifică acum un mecanism molecular care ar putea ajuta la explicarea îngustării acestei ferestre de recuperare. Cercetătorii condus de Jun Tsuyama și Takashi Shichita, doctor în științe, de la Institutul de Științe din Tokyo, au descoperit că microglia, celulele imunitare rezidente ale creierului, pot rămâne în creierul post-AVC după ce și-au pierdut funcția de reparare. Echipa a identificat ZFP384 ca reglator transcripțional care inhibă programul de reparare al microgliei și au arătat că blocarea acesteia cu un oligonucleotid antisens a îmbunătățit recuperarea pe termen lung la modelele de șoareci cu AVC ischemic.
Microglia sunt adesea discutate în contextul neuroinflamației, dar rolul lor după un AVC nu este uniform dăunător. În faza acută, celulele mioide activate contribuie la leziunile inflamatorii. În timpul recuperării, însă, microglia poate trece către un stat reparativ, producând factori neurotrofici și de suport tisular care contribuie la remielinizare, remodelarea sinaptică și îmbunătățirea funcțională.
Unul dintre markerii cheie în acest studiu a fost factorul de creștere similar insulinei 1, sau IGF1, un factor neurotrofic produs de microglia reparativă. IGF1 are roluri cunoscute în sinaptogeneză, funcția oligodendrocitelor și repararea mielinei. Cercetătorii au utilizat expresia IGF1 pentru a urmări microglia implicate în faza de recuperare după un AVC ischemic.
„Ne-am propus să identificăm mecanismul molecular responsabil pentru diminuarea funcțiilor reparative ale microgliei”, a declarat Tsuyama în comunicatul de presă.
Observația centrală a fost clinic relevantă: microglia reparativă nu a dispărut pur și simplu. În schimb, experimentele de urmărire a liniei celulare au arătat că celulele care exprimaseră odată gene asociate cu repararea au persistat în regiunea peri-infarct, dar mai târziu au pierdut acel program de expresie genetică. La șoareci, expresia genelor asociate cu recuperarea a crescut după AVC și apoi a scăzut către nivelul de bază în jurul zilei 28. Celulele au rămas, dar identitatea lor reparativă s-a estompat.
Pentru a identifica ce închide acest stat de reparare, cercetătorii au combinat secvențierea ARN, secvențierea ARN la nivel de celulă unică, ATAC-seq și analiza factorilor de transcripție. Un proteină cunoscută sub numele de ZFP384 a apărut ca reglator candidat ale cărui expresie a crescut pe măsură ce programul de reparare al microgliei a scăzut.
Funcțional, ZFP384 a acționat ca un frână. Supraexpresia Zfp384 a redus expresia Igf1 în celulele microgliale, în timp ce ștergerea genetică a lui Zfp384 în microglie a menținut expresia genelor asociate cu recuperarea după AVC. Șoarecii lipsiți de Zfp384 în mod specific în microglie au arătat rezultate neurologice pe termen lung mai bune la teste comportamentale, fără diferențe semnificative în infarc
Sursa articol https://insideprecisionmedicine.com
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
