Poate spui că ai o „memorie proastă” pentru că nu-ți amintești ce tort ai avut la ultima ta petrecere de ziua ta sau intrigarea unui film pe care l-ai văzut luna trecută. Pe de altă parte, ai putea să-ți amintești cu precizie temperatura suprafeței soarelui ori de câte ori ești întrebat.
Deci, memoria ta este proastă sau este în regulă? Memoria stă la baza a ceea ce suntem, dar devine surprinzător de complexă odată ce începem să analizăm cum toate acestea se îmbină.
De fapt, există mai mult de un tip de memorie, iar acest lucru determină modul în care ne amintim anumite fapte despre lume și despre noi înșine.
Psihologii cognitivi disting între memoria declarativă și memoria non-declarativă. Memoriile non-declarative sunt exprimate fără recunoaștere conștientă, cum ar fi abilitățile și obiceiurile precum tastarea pe un tastatură sau mersul pe bicicletă.
Dar amintirile de care ești conștient sunt declarative – știi numele tău, știi ce an este și știi că există muștar în frigider pentru că l-ai pus acolo.
Cu toate acestea, nu toate amintirile noastre sunt stocate în același mod, nici în același loc în creierele noastre. Memoria declarativă poate fi împărțită în continuare în memoria semantică și memoria episodică.
Un sentiment de autopercepție este puternic implicat în memoria episodică. Este sentimentul de a-ți aminti personal.
Pentru amintirile semantice, acest sentiment nu este atât de puternic – poți avea cunoștințe desprinse fără contextul „cum” și „când”. De exemplu, știu că Canberra este capitala Australiei (memorie semantică), dar nu pot să-mi amintesc cu exactitate când și unde am învățat asta (memorie episodică).
La mijlocul secolului al XX-lea, studiile de caz celebre ale pacienților amnezici au fost primele dovezi ale acestei distincții între memoria semantică și memoria episodică.
De exemplu, Henry Molaison și Kent Cochrane au experimentat ambele leziuni cerebrale care le-au afectat sever abilitățile de memorie episodică.
Nu își puteau aminti evenimente din viața lor, dar știau multe lucruri despre lume în general. Practic, trecutul lor personal dispăruse, deși cunoștințele lor generale rămâneau intacte.
Într-un interviu după accidentul care i-a cauzat leziunile cerebrale, Cochrane a fost capabil să descrie cum să schimbi un cauciuc la roată în detaliu perfect – în ciuda faptului că nu-și amintea că ar fi făcut vreodată această sarcină.
Au fost, de asemenea, raportate cazuri de oameni al căror abilitate de a-și aminti memorii semantice este în mare măsură afectată, în timp ce abilitățile lor de memorie episodică par să fie în mare parte intacte. Aceasta este cunoscută sub numele de dementă semantică.
Copiii mici au ambele sisteme de memorie, dar acestea se dezvoltă în ritmuri diferite. Capacitatea de a forma amintiri semantice puternice apare în primul rând, în timp ce memoria episodică durează mai mult.
De fapt, capacitatea reală a memoriei episodice
Sursa: [The Conversation](linkul original al articolului)

Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.









