Bolile autoimune asociate vasculitei ANCA sunt rare și sunt diagnosticate la aproximativ 10 până la 20 de persoane la un milion anual, putând provoca leziuni grave ale rinichilor atunci când inflamația afectează structurile lor de filtrare. Mai multe studii arată că afecțiunea afectează rinichii în peste 75% dintre pacienți.
O nouă cercetare realizată la Universitatea din Osaka, Japonia, a identificat interacțiunile celulare care ar putea conduce la aceste leziuni, deschizând astfel ușa către tratamente personalizate care să prevină daunele ireversibile. Publicat în Jurnalul de Medicină Experimentală, studiul dezvăluie cum celulele renale lezate atrag celulele imune care amplifică inflamația. Cercetătorii au demonstrat, de asemenea, că anticorpii special proiectați ar putea întrerupe acest proces și reduce leziunile renale la șoareci.
Glomerulonefrita asociată ANCA apare atunci când autoanticorpii activează eronat neutrofilele, un tip de globule albe, declanșând inflamația care lezează rinichii. Deși terapiile imunosupresoare au îmbunătățit rezultatele, pacienții rămân vulnerabili la infecții asociate tratamentului, recidive ale bolii și insuficiență renală progresivă.
Cercetătorii au analizat biopsiile renale de la opt pacienți cu glomerulonefrită MPO-ANCA diagnosticată recent și netratată și de la patru donatori sănătoși. Utilizând transcriptomica spațială, o tehnologie care mapează activitatea genelor și localizarea celulelor individuale în țesuturi, au examinat aproximativ 5.000 de gene pentru a identifica modificările asociate leziunilor renale.
Analiza a relevat grupuri de celule renale lezate înconjurate de neutrofile și alte celule imune, inclusiv în zone fără leziuni structurale evidente. Celulele lezate produceau semnale chimice, inclusiv CXCL6 și CXCL16, asociate cu atragerea celulelor imune. Neutrofilele din apropiere prezentau o activitate inflamatorie crescută, sugerând că interacțiunile dintre celulele renale și cele imune pot crea un ciclu auto-alimentat de leziuni tisulare.
Cercetătorii au descris aceste interacțiuni ca fiind „un circuit neutrofil–epitelial organizat spațial” care leagă activarea imună condusă de anticorpi de leziunile renale. De asemenea, au identificat macrofage și fibroblaste asociate cu leziuni mai avansate și fibrozare, sugerând o posibilă progresie de la inflamația precoce la remodelarea ireversibilă a țesutului.
Pentru a investiga dacă întreruperea activării neutrofilelor ar putea preveni leziunile, cercetătorii au dezvoltat un model de șoareci folosind combinații de anticorpi care vizează diferite regiuni ale MPO.
Aceste combinații de anticorpi au activat puternic neutrofilele și au produs leziuni renale asemănătoare bolii umane. Echipa a proiectat apoi anticorpi cu un singur braț care să recunoască în continuare MPO, dar care să fie proiectați pentru a minimiza activarea receptorilor Fc gamma de pe neutrofile. Spre deosebire de anticorpii originali, acești anticorpi modificați nu au declanșat activarea neutrofilelor și au redus leziunile renale la șoareci.
Aceste descoperiri sugerează că prevenirea interacțiunilor dăunătoare dintre autoanticorpi și neutrofile
Sursa articol https://insideprecisionmedicine.com
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
