Cercetătorii de la Universitatea Kanazawa au identificat mecanismele neuronale conduse de dopamină ale motivației într-un model de dependență comportamentală la șoareci, oferind noi perspective în tratament.
Profesorul asistent Naoya Nishitani și profesorul Katsuyuki Kaneda de la Universitatea Kanazawa au identificat cum mecanismele neuronale conduse de dopamină reglează motivația într-un model de dependență comportamentală la șoareci. Descoperirile, publicate în revista Neuropsychopharmacology, oferă noi perspective asupra circuitelor creierului care stau la baza motivației anormale și ar putea influența tratamentele pentru tulburările comportamentale și psihice.
Motivația de a căuta recompense este un principiu comportamental fundamental observat în toate speciile. Cu toate acestea, o motivație excesivă către recompense poate duce la comportamente dependente, precum tulburările de consum de substanțe și supraalimentarea patologică. În ultimii ani, dependențele comportamentale legate de activități specifice – precum utilizarea internetului, jocurile de noroc și jocurile video – au devenit o preocupare socială crescândă. Cu toate acestea, deoarece animalele de laborator precum șoarecii nu se implică natural în aceste comportamente, a fost dificil să se dezvolte modele animale adecvate care să reproducă dependența comportamentală, lăsând mecanismele neuronale subiacente slab înțelese.
Studiile anterioare au demonstrat că „alergarea în roată” este foarte recompensatoare pentru șoareci și împărtășește caracteristici comportamentale și neuronale cu modelele de dependență de droguri. Prin urmare, alergarea în roată este considerată o recompensă naturală care poate induce o motivație puternică, similar cu drogurile de dependență.
Nucleul accumbens medial (mNAc), o regiune cerebrală centrală implicată în prelucrarea recompenselor, primește o densă intrare dopaminergică și joacă un rol în motivația către atât substanțele de dependență, cât și hrana. Motivația este în general împărțită în două componente: „căutarea recompensei” și „consumul recompensei”, fiecare considerată a fi guvernată de circuite neuronale distincte. Metodele tradiționale, însă, au fost insuficiente pentru izolarea acestor două componente în contextul alergării în roată, iar bazele lor neuronale au rămas neclare.
În acest studiu, cercetătorii au dezvoltat o sarcină operantă nouă folosind alergarea în roată ca recompensă pentru a investiga baza neuronală a motivației pentru comportamente specifice. În această sarcină, șoarecii au avut acces la 1 minut de alergare în roată prin inserarea nasului într-o gaură (nose poke). Numărul de nose pokes a servit ca măsură a „căutării recompensei”, în timp ce durata alergării în roată pe minut a servit ca indicator al „consumului recompensei”.
Experimentele farmacologice au dezvăluit că neurotransmisia dopaminergică prin receptori dopaminergici D1 și D2 în mNAc este esențială pentru „căutarea recompensei”, în timp ce receptorii D1 au, de asemenea, un rol în „consumul recompensei”.
Sursa articol https://medicalxpress.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
