Studiile anterioare au reușit să distingă sarcopenia după sursele sale. Sarcopenia primară provine direct din procesele de îmbătrânire, în timp ce sarcopenia secundară este un efect secundar al unor factori precum nutriție precară, atrofie din lipsa de utilizare și atât boli acute, cât și cronice. Cercetătorii acestui studiu remarcă că diferența este dificil de distins în clinică, unde cele două categorii se suprapun puternic.
Insuficiența cardiacă, definită aici ca un sindrom clinic progresiv în loc de un efect al cauzelor acute precum infarctul, este puternic asociată cu sarcopenia. O cantitate semnificativă de alte cercetări au arătat o lumină asupra acestei relații, iar aceste probleme împărtășesc multe dintre aceleași cauze.
Căutând o modalitate de a diagnostica adevăratele cauze ale sarcopeniei în contextul insuficienței cardiace, acești cercetători s-au orientat către microARN-uri, molecule de ARN non-codificatoare care afectează transcripția genetică și au fost folosite pentru a investiga sursele bolilor, inclusiv sarcopenia în contextul obezității. Unul dintre aceste microARN-uri este microARN-22-3p (miR-22), care se găsește în multe specii și este exprimat predominant în țesutul muscular și nervos. Acest lucru sugerează o posibilă utilizare în diagnostic și terapii, fiind făcută cercetare în utilizarea sa ca tratament pentru infarctul miocardic.
Efectele biologice ale miR-22 variază în funcție de țesut. Unele studii au arătat că blochează captarea calciului într-un mod care duce la o capacitate de contracție cardiacă diminuată. Alte studii au arătat că suprimă proliferarea, în timp ce încurajează diferențierea în celulele musculare scheletice, iar inhibarea sa face opusul. Lucrările pe șoareci au relevat că miR-22 în exosome, pe care celulele le folosesc pentru a trimite semnale unele altora, duce la rezistență la insulină. Acești cercetători au efectuat și propriile lor analize de căi in silico, care au confirmat că acestea afectează o rețea enormă de căi metabolice și legate de vârstă, multe dintre acestea fiind legate de îmbătrânire.
Acești cercetători au evaluat datele din studiul SPRINTT, care a recrutat 61 de persoane cu vârsta de 70 de ani sau mai mult. Jumătate dintre participanți au prezentat semne de sarcopenie, pe care SPRINTT a definit-o ca fiind o stare pre-disabilitate definită prin eșec muscular progresiv și măsurată prin absența semnificativă a masei musculare. Persoanele cu afecțiuni cardiace avansate și alte tulburări serioase legate de vârstă, cum ar fi cancerul și demența, au fost excluse. Deși acel studiu s-a concentrat pe intervenții tehnologice și nutriționale în loc de microARN-uri, totuși a preluat date biologice de la participanți. SPRINTT a fost destinat evaluării persoanelor cu sarcopenie primară.
Alte date au provenit de la SICA-HF, care a recrutat 176 de persoane cu insuficiență cardiacă de toate vârstele. La fel ca SPRINTT, baza sa pentru diagnosticarea sarcopeniei a fost absența unei mase musculare suficiente. Cercetătorii au folosit SICA-HF ca bază pentru sarcopenia secundară.
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.