Procesul de îmbătrânire biologică variază între indivizi și poate fi influențat de comportamentele legate de sănătate. Utilizând date de la 45.438 de participanți la UK Biobank, s-a descoperit că un scor mai mare al îmbătrânirii proteomice (ProtAgeGap) era asociat cu o activitate fizică mai scăzută și un risc crescut de diabet de tip 2. Coșul de date al UK Biobank include atât bărbați, cât și femei. Într-un studiu de exerciții supravegheat de 12 săptămâni (MyoGlu, NCT01803568) la 26 de bărbați, ProtAgeGap a scăzut echivalentul a 10 luni.
În timp ce majoritatea celor 204 proteine din scor au rămas stabile, unele, precum CLEC14A, s-au modificat odată cu exercițiile fizice și au fost asociate cu o sensibilitate îmbunătățită la insulină. Datele transcriptomice din mușchi și țesut adipos au susținut aceste schimbări la nivel de proteină, evidențiind căi, cum ar fi semnalizarea PI3K-Akt și MAPk, implicate în remodelarea țesuturilor și metabolism. Concluziile noastre sugerează că, deși îmbătrânirea proteomică este în mare parte stabilă, poate fi redusă în mod modest prin exerciții fizice. Anumite proteine din semnătură pot acționa ca indicatori sensibili ai adaptării metabolice, susținând ideea că îmbătrânirea proteomică este un marker modificabil legat de stilul de viață și riscul de boală.
Link: [https://doi.org/10.1038/s41514-025-00318-w]
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
