Cunoașterea acestui proces anterior ascuns înseamnă că oamenii de știință ar putea să-l adapteze pentru a combate fragilitatea osoasă cauzată de osteoporoză. Deși s-a stabilit clar că exercițiile fizice îmbunătățesc sănătatea oaselor, până acum nu era pe deplin clar cum.
Cercetătorii, conduși de o echipă de la Universitatea din Hong Kong, au identificat o proteină specifică care acționează ca un „senzor de exercițiu” pentru oase. Atunci când este activată, aceasta promovează creșterea oaselor și reduce acumularea de grăsime.
„Trebuie să înțelegem cum se întăresc oasele noastre atunci când ne mișcăm sau facem exerciții înainte de a găsi o modalitate de a replică beneficiile exercițiilor la nivel molecular,” spune Xu Aimin, un specialist biomedical la Universitatea din Hong Kong. „Această studiereprezintă un pas critic către atingerea acestui obiectiv.”
Studiul s-a concentrat pe celulele stem mezenchimale ale măduvei osoase (BMMSCs). În forma lor inițială, acestea pot evolua în două direcții: devenind celule formatoare de oase numite osteoblaste sau celule grase numite adipocite.
Calea pe care o iau BMMSCs este determinată de o varietate de factori, inclusiv semnale de creștere, hormoni, niveluri de inflamație și – important pentru acest studiu – forțele fizice induse de exerciții.
Se știa deja din experimente cu celule crescute în laborator că forțele mecanice împing balanța către creșterea oaselor și departe de grăsime, dar cercetătorii au vrut să afle de ce. Ei au studiat o proteină numită Piezo1, demonstrată în studii anterioare că produce semnale biologice în răspuns la presiune și alte forțe, cum ar fi torsiunea mecanică și stresul.
Atunci când Piezo1 a fost îndepărtată din celulele șoarecilor, animalele prezentau o densitate osoasă mai mică și o formare redusă a oaselor. Mai mult, numărul de adipocite din măduva osoasă a șoarecilor a crescut. Testele ulterioare au arătat că șoarecii fără Piezo1 nu au obținut aceleași beneficii de întărire a oaselor prin exerciții.
Cercetătorii au identificat de asemenea căile exacte de semnalizare folosite de Piezo1, dezvăluind cum absența sa duce la inflamație și creșterea grăsimii. În mod important, aceste schimbări erau reversibile dacă Piezo1 era activat sau efectele sale downstream erau restaurate. Dacă viitoare medicamente vor fi dezvoltate care să mimeze Piezo1, această cunoaștere este cheia.
„Practic am descifrat cum corpul transformă mișcarea în oase mai puternice,” spune Aimin. „Am identificat senzorul molecular al exercițiului, Piezo1, și căile de semnalizare pe care le controlează.
„Acest lucru ne oferă un obiectiv clar pentru intervenție. Prin activarea căii Piezo1, putem imita beneficiile exercițiilor, inducând efectiv corpul să creadă că face exerciții, chiar și în absența mișcării.”
Oasele noastre se slăbesc de obicei pe măsură ce îmbătrânim, iar riscul de osteoporoză crește. Pentru mulți oameni, inclusiv persoanele în vârstă și cele fragile, exercițiile regulate sunt dificile sau imposibile. Un tratament care ar putea imita unele dintre beneficiile biologice ale exercițiilor ar putea fi o veste bună pentru acești indivizi.
Sursa: [Link către studiul original sau raportul medical]
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
