Acum, cercetătorii de la Cleveland Clinic Children’s și instituții colaboratoare au identificat un factor de risc genetic anterior nerecunoscut pentru această boală agresivă. Într-un studiu publicat în Journal of Clinical Oncology, echipa a identificat SMARCAL1, un gen implicat în menținerea stabilității genomului, ca posibil factor declanșator al susceptibilității moștenite la osteosarcom.
„Aceste descoperiri nu doar adâncesc înțelegerea noastră biologică a osteosarcomului, dar permit și detectarea mai precoce, și potențialul de a dezvolta tratamente țintite pentru acest cancer rar, dar agresiv”, a declarat Richa Sharma, MD, hematolog-oncolog pediatric și autor principal al studiului.
Echipa a analizat date genomice de la aproape 6.000 de copii cu cancer și i-a comparat cu 14.000 de adulți fără cancer, concentrându-se pe 189 de gene implicate în diverse căi de reparare a ADN-ului – sistemele celulare care corectează daunele cauzate de erori de replicare, radiații sau expunerea la mediu.
Defectele în aceste căi sunt o sursă cunoscută de risc de cancer: mutațiile în gene precum TP53 (sindromul Li-Fraumeni) sau RB1 (retinoblastom) au fost de mult timp asociate cu malignități pediatrice. Cu toate acestea, majoritatea cazurilor de osteosarcom au lipsit de explicații genetice clare.
Această analiză pe scară largă a relevat că 2.6% dintre copiii cu osteosarcom purtau mutații moștenite în SMARCAL1, un gen care ajută la rezolvarea stresului de replicare a ADN-ului și prevenirea rearanjamentelor cromozomiale dăunătoare.
Atunci când funcția SMARCAL1 este afectată, celulele acumulează daune la ADN mai rapid decât pot repara – putând declanșa creșterea necontrolată caracteristică cancerului.
SMARCAL1 a fost asociat anterior cu o tulburare genetică rară numită displazia imuno-oseasă Schimke (SIOD), care afectează creșterea osoasă și funcția imună. Noile descoperiri sugerează că variantele moștenite mai blânde ale aceluiași gen, deși nu produc SIOD, ar putea totuși perturba stabilitatea ADN-ului suficient pentru a crește riscul de cancer.
În timp ce osteosarcomul rămâne neobișnuit – afectând mai puțin de 1,000 de persoane anual în SUA – informațiile genetice precum acestea ar putea ajuta la identificarea copiilor cu risc înainte de apariția simptomelor.
Depistarea mutațiilor germinale în SMARCAL1 și alte gene de reparare a ADN-ului ar putea deveni, la un moment dat, parte a evaluărilor personalizate ale riscului de cancer, în special în familiile cu mai multe cazuri de cancer sau modele tumorale neobișnuite.
În plus, această descoperire ar putea influența dezvoltarea terapiilor personalizate care exploatează slăbiciunile reparării ADN-ului. În alte tipuri de cancer, precum cancerul de sân BRCA-mutant, medicamentele numite inhibitori PARP vizează selectiv celulele tumorale cu mașinăria de reparare defectă, ferind în același timp țesutul sănătos – un mecanism similar s
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
