Degenerarea discului intervertebral reprezintă o disfuncție complexă în menținerea țesutului și proprietăților acestuia între vertebre. Discurile permit flexibilitatea coloanei, amortizează impactele și mențin coloana vertebrală împreună. Slăbirea structurilor discului duce la fisuri și alte defecțiuni care au un impact semnificativ asupra capacității individului de a funcționa. Un procent mare din populație prezintă degenerare măsurabilă a discului intervertebral chiar înainte de a împlini vârsta de 40 de ani, iar după această vârstă devine majoritară. Acesta este un aspect universal al îmbătrânirii, iar întrebarea este doar cât timp va trece până când ceva important cedează sub stres.
Este interesant faptul că degenerarea discului intervertebral este puternic legată de senescența celulară. Există legături clare între povara celulelor senescente și mecanismele care duc la pierderea integrității structurale a discului. Terapiile senolitice pentru eliminarea selectivă a celulelor senescente au dat rezultate bune în modelele animale de tulburări degenerative ale discului. De asemenea, disfuncția mitocondrială este, de asemenea, strâns legată de degenerarea discului intervertebral. Atât pierderea funcției mitocondriale, cât și povara senescenței sunt corelate – primul are tendința de a accelera ritmul la care crește cel din urmă. Este interesant de menționat studiul de acces deschis de astăzi, în care îmbunătățirea funcției mitocondriale reduce, de asemenea, senescența celulară în timp ce restabilește o parte din funcția pierdută a unui țesut îmbătrânit.
Activarea Sirt3 reprogramează funcția mitocondrială pentru a regenera degenerarea discului intervertebral
Degenerarea discului intervertebral reprezintă principala bază patologică a durerii lombare. În prezent, există strategii terapeutice limitate pentru a regenera discul intervertebral. În acest studiu, am descoperit că expresia SIRT3 este semnificativ corelată negativ cu gradul de degenerare a discului la oameni. La șoareci, inactivarea genei Sirt3 a dus la o degenerare pronunțată a discului însoțită de o creștere a expresiei de mediatori inflamatori și factori asociați senescenței.
Analizele transcriptomice la șoareci au relevat că lipsa Sirt3 era strâns asociată cu dereglementarea căilor de semnalizare ale calciului și cu sinteza deficitară de adenozin trifosfat (ATP). Analizele bioinformaticii au identificat Ckm și Atp2a1 ca gene centrale care leagă lipsa Sirt3 de perturbarea homeostaziei calciului și disfuncția metabolică a ATP-ului.
În mod important, administrarea activatorului Sirt3, 2-APQC, într-un model de șoarece îmbătrânit indus de D-galactoză, a ameliorat semnificativ schimbările patologice asociate cu degenerarea discului intervertebral, demonstrând o funcție mitocondrială restabilită, reducerea inflamației și senescenței celulare, precum și restabilirea expresiei genelor centrale Ckm și Atp2a1.
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
