Îmbătrânirea este caracterizată de acumularea de daune celulare și de declin funcțional, ducând în cele din urmă la moarte. Indivizii de aceeași vârstă cronologică pot îmbătrâni diferit la nivel molecular, iar identificarea biomarkerilor asociată cu aceste diferențe a stârnit de mult interesul cercetătorilor. Metodele existente implică analizarea modificărilor epigenetice (alterări non-genetice) ale ADN-ului unui individ de-a lungul timpului, cunoscute sub denumirea de ceasurile epigenetice. Cu toate acestea, aceste ceasuri pot fi încă dificil de interpretat deoarece nu reflectă activitatea genelor specifice.
Alexandru Tyshkovskiy, Vadim Gladyshev și colegii lor au analizat peste 11.000 de transcripții genetice (semnături transcriptomice) din peste 25 de tipuri de țesuturi de la șoareci, șobolani, maimuțe și oameni. Schimbările legate de îmbătrânire ale transcriptomului au fost conservate în toate speciile și tipurile de celule, permițând identificarea mai multor biomarkeri ai îmbătrânirii mamiferelor.
Genele asociate cu senescența (declinul diviziunii celulare), inflamația și apoptoza (moartea celulară programată) au fost activate în celulele îmbătrânite. Genele asociate cu vindecarea rănilor, diferențierea celulară și sinteza matricei extracelulare au fost suprimate în toate speciile și tipurile de celule odată cu îmbătrânirea cronologică.
Autorii au folosit aceste date pentru a dezvolta propriile lor ceasuri moleculare pentru mai multe țesuturi și specii pentru a evalua atât vârsta cronologică, cât și a prezice mortalitatea așteptată. Aceste modele au fost validate folosind abordări statistice și comparativ cu modelele existente animale și celulare ale îmbătrânirii. Ceasurile au prezis timpul până la moarte cu o precizie comparabilă cu a celor de a doua generație epigenetice. Naturalețea în timp real a transcriptomelor față de datele epigenetice permite și evaluarea eficacității intervențiilor de prelungire a vieții la un nivel molecular.
Într-un articol News & Views însoțitor, João Pedro de Magalhães remarcă că markerii identificați în acest studiu „ar putea ajuta cercetătorii să identifice procesele modulate de intervenții sau boli,” o măsură valoroasă care nu este vizibilă prin metodele existente. Cu toate acestea, este nevoie de mai multă cercetare pentru a descurca exact cum acești biomarkeri sunt legați de îmbătrânire și dacă sunt cauzativi sau doar produse ale procesului.
Sursa articol https://medicalxpress.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
