S-a testat ipoteza conform căreia mutațiile excesive induse în fibroblastele primare printr-o doză mică de N-etil-N-nitrozouree (ENU) sunt corelate invers cu durata maximă de viață specifică speciei. Pentru a măsura mutațiile excesive induse de ENU, s-au tratat celule primare ale a 10 specii de mamifere, diferite semnificativ în ceea ce privește durata de viață. Toate celulele au fost tratate cu o doză mică, netoxică de ENU (20 ug/ml). Apoi, s-a extras ADN-ul din toate celulele tratate și netratate și s-a cuantificat încărcătura de mutații somatice prin secvențiere de molecule unică. Mutațiile excesive s-au măsurat prin calcularea creșterii variantelor de nucleotide unice (ΔSNV) și s-a analizat acest lucru între specii cu regresie liniară.
Valorile medii pentru ΔSNV au variat de la 0,773 la șoareci la 0,367 la balenă, rezultând o corelație inversă modestă cu durata maximă de viață specifică speciei (R^2 = 0,2067). Concluzia este că acuratețea reparării ADN-ului, principalul determinant al integrității secvenței genomului, corelează modest cu durata de viață, sugerând că speciile cu durată de viață mai mare au capacități de reparare mai bune în comparație cu cele cu durată de viață mai scurtă, ceea ce este în concordanță cu instabilitatea genomului ca fiind un semn principal al îmbătrânirii și evidențiază rolul său important pentru longevitate.
LINK: https://doi.org/10.70401/Geromedicine.2026.0023
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
