Descoperirile, publicate în Jurnalul de Alergie și Imunologie Clinică, deschid calea pentru îngrijirea precisă în astmul pediatric, contribuind la avansarea celor mai eficiente opțiuni terapeutice în stadiile incipiente.
Copiii cu o variantă în gena SERPINE1 – prezentă la 60% dintre oameni – au manifestat o sensibilitate mai scăzută la mepolizumab, un medicament folosit pentru tratarea crizelor de astm.
Cei care purtau această polimorfismă funcțională comună la promotor, asociată cu o probabilitate crescută de exacerbări severe ale astmului, au prezentat mai multe căi inflamatorii stimulate decât ceilalți copii atunci când erau tratați cu anticorpul monoclonal umanizat mepolizumab.
„Studiul nostru sugerează că, în timpul unei infecții virale, copiii cu astm care au varianta genetică pot prezenta o inflamație mai mare la nivelul căilor respiratorii în timpul bolii virale în comparație cu copiii fără variantă, iar această diferență genetică creează răspunsuri distincte la mepolizumab”, a declarat autorul principal Rajesh Kumar, MD, de la Universitatea Northwestern din Chicago.
„Aceste observații ne apropie mai mult de capacitatea de a trata astmul în funcție de patrimoniul genetic individual al fiecărui copil. Suntem foarte entuziasmați de potențialul imens al medicinei de precizie de a îmbunătăți rezultatele astmului la copii.”
SERPINE1 codifică proteina inhibitorului activatorului plasminogenului (PAI)1. O singură delecție/inserție de guanină la poziția 2675 în regiunea promotorului genei SERPINE1 (rs1799768, alela 4G sau alela 5G) este asociată cu un risc crescut de 2,6 ori pentru exacerbările severe ale astmului.
Varianta alelică 4G este comună, fiind prezentă în formă homozigotă sau heterozigotă în aproximativ 60% din populațiile studiate, inclusiv în populațiile minoritare cu astm.
Echipa condusă de Ariel Helms Thames, PhD, tot de la Northwestern, a examinat dacă diferențele de genotip în răspunsurile imune de tip T helper 2 (T2) ar putea fi afectate de întreruperea acestor căi cu mepolizumab.
Acest medicament este un anticorp monoclonal anti-interleukina-5 umanizat care reduce producția și supraviețuirea eozinofilelor și este utilizat, prin injecție subcutanată, în astmul eozinofilic refractar sever.
Cercetătorii au efectuat analize de locus al expresiei genice și analize de rețea de coexpresie genică ponderată pe probe de ARN din spălături nazale colectate din studiile MUPPITS-1 și MUPPITS-2, care au implicat copii cu vârsta între șase și 17 ani cu astm predispus la exacerbări, care trăiau în medii urbane.
Au constatat că copiii cu alela A – un substitut pentru 4G – aveau inițial niveluri mai scăzute de expresie a SERPINE1/PAI-1 în țesuturile căilor respiratorii, dar produc mai mult decât ceilalți în timpul bolii virale.
A existat și o interacțiune genă-medicament cu mepolizumab, cu o expresie augmentată a modulelor genelor TGF-β/SMAD3 și a epiteliului scuamos, în special în cazurile care progresau către exacerbare.
Medicamentul pentru astm a interacționat cu polimorfismul 4G4G/4G5G din SERPINE1.
Sursa articol https://insideprecisionmedicine.com
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
