Tulburările în homeostazia fierului au un impact bidirecțional asupra dezvoltării aterosclerozei. Clasicul „hipoteza fierului” afirmă că suprasolicitarea sistemică a fierului crește riscul bolilor cardiovasculare (CVD-uri), în timp ce controlul deficienței de fier poate proteja vasele de sânge. Studiile histopatologice au confirmat că plăcile aterosclerotice au o depunere mai mare de fier în comparație cu vasele de sânge sănătoase, iar acest fenomen poate fi observat încă de la etapele incipiente ale aterosclerozei. Macrofagele reciclează fierul din globulele roșii senescente, iar hemoragia intra-placă agravează fagocitoza globulelor roșii, considerată un mecanism cheie pentru depunerea de fier.
Creșterea concentrației intracelulare de fier îmbunătățește absorbția lipoproteinelor cu densitate mică oxidate (ox-LDL), împiedică excreția colesterolului și accelerează formarea celulelor spumoase în mediu plachetar. Acest proces duce la o scădere a expresiei GPX4, o producție excesivă de specii reactive de oxigen (ROS) și o exacerbare a peroxidării lipidelor – toate acestea împreună agravează stresul oxidativ intracelular, agravând direct disfuncția endotelială și crescând în cele din urmă instabilitatea plăcii.
În ciuda potențialului terapeutic promițător al țintirii ferroptozei discutat pe parcursul acestui manuscris, trebuie recunoscute mai multe limitări importante. În primul rând, specificitatea bolii determinată de patologia ferroptozei rămâne definită incomplet; nu toate condițiile care implică moartea celulară sau stresul oxidativ pot beneficia de inhibiția ferroptozei, iar contribuția ferroptozei variază în mod substanțial în diferite boli și chiar în diferite etape ale aceleiași boli. În al doilea rând, determinarea momentului optim de intervenție este dificilă, deoarece ferroptoza poate juca roluri divergente în fazele timpurii versus târzii ale bolii, iar intervenția prematură sau întârziată ar putea fi ineficientă sau chiar dăunătoare. În al treilea rând, modularea sistemică a metabolismului fierului prezintă riscuri de efecte nedorite asupra altor organe, inclusiv posibila hepatotoxicitate, cardiotoxicitate și perturbarea homeostaziei normale a fierului în țesuturile cu un turnover ridicat al fierului. În al patrulea rând, deși compușii naturali sunt adesea propuși ca modulatori ai ferroptozei, aceștia au limite farmacologice precum po
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
