Conform descoperirilor publicate în Jurnalul Colegiului American de Cardiologie (JACC), oamenii cu același IMC pot avea riscuri cardiovasculare substanțial diferite în funcție de cantitatea de grăsime pe care o au în jurul abdomenului. Unii oameni considerați cu greutate normală sau supraponderali după IMC aveau exces de grăsime abdominală și un risc cardiovascular mai mare. La celălalt capăt al spectrului, unii oameni clasificați cu obezitate aveau mai puțină grăsime abdominală și un risc mai mic decât ar sugera IMC-ul lor.
IMC-ul, calculat din greutatea și înălțimea unei persoane, rămâne larg folosit pentru a diagnostica obezitatea. Dar el nu face distincția între grăsime și mușchi sau indică locul unde este depozitată grăsimea. Această distincție este importantă deoarece grăsimea viscerală – grăsimea din jurul organelor interne – este mai activă metabolic decât grăsimea depozitată sub piele. Aceasta poate promova inflamația, rezistența la insulină, metabolismul anormal al lipidelor și alte procese implicate în bolile cardiovasculare și metabolice.
„A avea încredere doar în IMC, fără a lua în considerare măsurile de adipozitate centrală, poate masca o variație semnificativă a riscului de boli cardiovasculare”, au scris autorii.
Pentru a investiga dacă măsurile de adipozitate centrală ar putea îmbunătăți evaluarea riscului, cercetătorii au analizat date din 15 cohorte prospective din Colaborarea Interculturală. Studiul a inclus 259.351 de participanți cu date despre circumferința taliei și 218.984 cu măsurători ale raportului talie-șold (WHR). Urmarirea a fost medie de 20 de ani.
Printre persoanele cu un IMC normal, cinci procente aveau o circumferință mare a taliei și 18% aveau un WHR mare. Diferența era și mai comună în rândul celor clasificați drept supraponderali: aproximativ 40% aveau adipozitate centrală crescută. Această grăsime abdominală ascunsă avea consecințe. Printre participanții cu greutate normală și supraponderali, o circumferință mare a taliei sau un WHR mare erau asociate cu un risc cu 15% până la 50% mai mare pentru cele mai multe rezultate cardiovasculare, inclusiv atac de cord, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și fibrilație atrială.
IMC-ul părea, de asemenea, să exagereze riscul pentru unele persoane. Printre participanții cu obezitate, 9% aveau o circumferință mică a taliei și 45% aveau un WHR mic. Cei cu obezitate dar cu o circumferință mică a taliei în general nu aveau un risc cardiovascular semnificativ mai mare decât participanții cu greutate normală și o circumferință mică a taliei. Rezultatele pentru WHR erau mai complexe, în special în rândul femeilor.
Descoperirile la nivel de populație subliniază în continuare importanța grăsimii abdominale. Printre persoanele cu obezitate, circumferința taliei crescută a fost responsabilă pentru aproximativ 49% din evenimentele de insuficiență cardiacă, 46% din evenimentele de fibrilație atrială și 36% din decesele cauzate de boala coronariană.
Aceste descoperiri susțin recomandările conform cărora medicii ar trebui să privească dincolo de IMC atunci când evaluează obezitatea și sănătatea cardiovasculară.
Sursa articol https://insideprecisionmedicine.com
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
