Degenerarea discului intervertebral (DDI) este principala cauză patologică a durerii lombare, în timp ce tratamentele clinice actuale sunt doar paliative și nu pot inversa senescența celulară programată, determinată de dereglementarea epigenetică. Acest proces este caracterizat de pierderea progresivă a identității celulelor nucleului pulposus (NP) și de stabilirea unui mediu microambient senescent autoamplificator. În această recenzie, sintetizăm progresele recente care elucidau modul în care populațiile heterogene de celule senescente și fenotipul lor secretor (SASP) coordonează un ciclu vicios distructiv în DDI.
Disecăm în continuare interacțiunea sinergică dintre metilarea ADN-ului, modificările histonice și ARN-urile non-codificatoare care constituie „ceasul de îmbătrânire epigenetică” și conduc la îmbătrânirea celulară prematură în disc. În mod remarcabil, evaluăm strategiile terapeutice emergente menite să inverseze ceasul, inclusiv eliminarea senolitică a celulelor senescente, remodelarea epigenetică folosind inhibitori de mici molecule sau editare CRISPR-Cas9, și abordări de reprogramare celulară care variază de la diferențierea celulelor stem pluripotente induse (iPSC) la conversia directă a liniei. Propunem o hartă rutieră sinergică „curăță, pregătește, apoi plantează” care combină secvențial aceste intervenții pentru o regenerare optimă. Această lucrare oferă un cadru teoretic sistematic pentru traducerea clinică a terapiei orientate spre epigenetică pentru DDI și depășește limitarea cognitivă a teoriei tradiționale de uzură mecanică.
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
