Activitatea fizică reduce riscul de mortalitate și de boli cronice legate de vârstă, totuși asociația sa cu vârsta biologică măsurată prin ceasurile de metilare a ADN-ului rămâne neclară. Această recenzie sistematică și meta-analiză își propune să evalueze asocierea dintre activitatea fizică și vârsta biologică măsurată prin ceasurile de metilare a ADN-ului.
Am identificat 44 de studii care au fost incluse într-o recenzie sistematică cuprinzând 145.465 de participanți cu vârste medii cuprinse între 24,1 ani și 78,5 ani. În studii, nivelele mai ridicate de activitate fizică au fost în general asociate cu o vârstă biologică mai mică măsurată prin metilarea ADN-ului, deși multe asocieri individuale nu au atins semnificația statistică. Șapte studii transversale au contribuit la meta-analiză. Fiecare deviație standard (SD) mai mare în minutele pe săptămână echivalente metabolice (MET) a fost asociată cu o accelerare a vârstei epigenetice Horvath (EAA) mai mică cu 0,03 SD și o accelerare a vârstei epigenetice GrimAge (EAA) mai mică cu 0,09 SD. Nu s-a observat nicio asociere statistic semnificativă pentru EAA Hannum sau EAA PhenoAge.
Activitatea fizică mai intensă este asociată semnificativ cu o vârstă biologică mai mică, așa cum este măsurată prin EAA Horvath și EAA GrimAge. Cu toate acestea, dovezi provin în principal din studii transversale, limitând inferența cauzală. Studii viitoare longitudinale și studii clinice folosind activitate fizică măsurată obiectiv, standardizată sunt necesare pentru a clarifica relațiile doză-răspuns și pentru a determina dacă activitatea fizică poate modifica cauzal traiectoriile de îmbătrânire, informând astfel strategiile de precizie pentru o longevitate sănătoasă.
Link: https://doi.org/10.1016/j.lanhl.2026.100835
Sursa articol: https://fightaging.org

Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.







