Comparativ cu mâna dominantă a unei persoane sănătoase, un supraviețuitor de AVC poate dura de până la trei ori mai mult pentru a finaliza sarcini zilnice folosind brațul mai puțin afectat.
Aceasta creează o realitate frustrantă. Persoanele cu deteriorare severă într-un braț trebuie să se bazeze aproape în întregime pe celălalt braț pentru activități zilnice, precum mâncarea, îmbrăcatul și activitățile casnice.
Când acel „bun” braț lucrează încet sau în mod neîndemânatic, chiar și activitățile simple devin obositoare și descurajante, iar unele persoane ar putea începe să le evite complet.
Dar acel „bun” braț poate fi întărit. Într-o cercetare recent publicată în jurnalul JAMA Neurology, am descoperit că antrenarea brațului mai puțin afectat la persoanele care trăiesc cu un AVC cronic poate îmbunătăți funcția zilnică a mâinii, în unele cazuri chiar mai bine decât concentrându-se doar pe brațul cel mai afectat.
Un AVC apare atunci când fluxul de sânge purtător de oxigen către o parte a creierului este întrerupt de un blocaj într-un vas de sânge sau de sângerare. Fără oxigen, celulele creierului încep să moară.
Deoarece fiecare parte a creierului controlează în principal partea opusă a corpului, un AVC provoacă adesea probleme de mișcare pe partea corpului opus leziunii cerebrale. Din acest motiv, reabilitarea post-AVC s-a concentrat tradițional pe restabilirea mișcării în brațul cel mai afectat.
Cu toate acestea, cercetările din ultimele decenii au arătat că ambele părți ale creierului contribuie la controlul mișcărilor pentru ambele brațe, deși au roluri diferite. Ca rezultat, deteriorarea unei părți a creierului poate afecta mișcarea pe ambele părți ale corpului.
Așa cum era de așteptat, brațul opus leziunii cerebrale are adesea probleme majore de slăbiciune, rigiditate și control voluntar, limitându-i utilizarea pentru a ajunge, a apuca și a manipula obiecte.
Dar celălalt braț, de obicei considerat neafectat de AVC, nu este frecvent normal nici el. Mulți supraviețuitori de AVC experimentează o reducere a forței, mișcări mai lente și o coordonare mai slabă în brațul mai puțin afectat.
Ca neuroștiințe care studiază cum controlează creierul mișcarea după un AVC, aceste constatări ne-au condus la o întrebare simplă: Ar putea antrenarea brațului mai puțin afectat să-l ajute să funcționeze mai bine?
Într-un studiu clinic cu peste 50 de pacienți, am studiat persoanele care trăiesc cu un AVC cronic și aveau deteriorări severe într-un braț, făcându-l inutil pentru sarcini zilnice. Aceste persoane depindeau aproape în întregime de brațul mai puțin afectat pentru a gestiona viața de zi cu zi.
Participanții au fost repartizați aleatoriu în una dintre cele două grupuri de reabilitare: unul care a antrenat cel mai afectat braț, și unul care a antrenat brațul mai puțin afectat. Ambii au primit cinci săptămâni de terapie care implica mișcări de mână provocatoare și orientate către obiective, inclusiv sarcini de realitate virtuală menite să îmbunătățească coordonarea și temporizarea.
Comparativ cu cei care au antrenat brațul cel mai afectat, am descoperit că parți
Sursa: [Articol original](link catre sursa originala)
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
