Unul dintre primele medicamente de decuplare mitocondrială, 2,4-dinitrofenol (DNP), a fost descoperit accidental acum un secol și folosit o vreme pentru pierderea în greutate. Cu toate acestea, DNP este prea periculos pentru gusturile actuale; o decuplare prea intensă este fatală, iar doza eficientă de DNP este puțin cam aproape de doza letală pentru confort. Problema de a evita decuplarea excesivă reprezintă provocarea cu care se confruntă orice încercare de a produce un decuplator mitocondrial mai sigur, dar, stimulată de prevalența obezității și de succesul financiar al medicamentelor existente pentru pierderea în greutate, comunitatea de cercetare revine la această linie de lucru.
Un nou studiu s-a concentrat pe **”decuplatorii mitocondriali”**. Aceștia sunt molecule care determină celulele să ardă energie mai puțin eficient și să elibereze combustibil sub formă de căldură în loc să-l convertească în energie pe care corpul o poate folosi. Compușii care induc decuplarea mitocondrială au fost descoperiți pentru prima dată acum aproximativ un secol, însă aceste prime medicamente erau otrăvuri letale care determinau supraîncălzirea și decesul. În timpul Primului Război Mondial, muncitorii din fabrici din Franța au pierdut în greutate, au avut febră mare și unii au murit. Oamenii de știință au descoperit că aceasta era cauzată de o substanță chimică folosită în fabrică, numită 2,4-dinitrofenol sau DNP. A fost comercializat pe scurt în anii ’30 ca unul dintre primele medicamente pentru pierderea în greutate. A avut rezultate remarcabile, dar a fost interzis ulterior din cauza efectelor sale toxice severe. Doza necesară pentru pierderea în greutate și doza letală sunt periculos de apropiate.
În noul studiu, cercetătorii au creat **”decuplatori mitocondriali blânzi”** mai siguri prin ajustarea precisă a structurii chimice a moleculelor experimentale, permițându-le să regleze cu precizie cât de puternic stimulează moleculele consumul de energie celulară. În timp ce unele dintre medicamentele experimentale au crescut activitatea mitocondrială fără a dăuna celulelor sau a afecta capacitatea acestora de a produce ATP, altele au indus aceeași decuplare risipitoare observată cu compușii mai vechi și toxici.
Această descoperire i-a ajutat pe cercetători să înțeleagă mai bine de ce moleculele mai sigure se comportă diferit. Decuplatorii mitocondriali blânzi încetinesc procesul la un nivel pe care celulele îl pot gestiona, protejându-le împotriva efectelor adverse. Un alt avantaj al decuplatorilor mitocondriali blânzi este că reduc stresul oxidativ în celulă. Acest lucru ar putea îmbunătăți sănătatea metabolică, oferind efecte anti-îmbătrânire și protejând împotriva bolilor neurodegenerative precum demența. Deși lucrarea se află încă într-un stadiu incipient, cercetarea oferă un cadru pentru proiectarea unei noi generații de medicamente care ar putea induce o decuplare mitocondrială blândă și ar putea exploata beneficiile fără pericole.
Sursa: [Articol original](link catre sursa originala)
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
