Semnalizarea insulinei/factorului de creștere asemănător insulinei este o cale conservată care reglează durata de viață. Cu toate acestea, mutațiile cu pierdere de funcție care duc la o viață mai lungă produc adesea rezistență la insulină, creștere lentă și afectează capacitatea de reproducere. Recent, s-a observat că o mutație cu câștig de funcție în domeniul de inserție al kinazei (KID) al receptorului Drosophila insulină/IGF a extins în mod dominant durata de viață fără a afecta sensibilitatea la insulină, creșterea și reproducerea. Această substituție apare în cadrul resturilor conservate la receptorul de insulină (IR) și receptorul factorului de creștere 1 asemănător insulinei (IGF-1R) la mamifere.
Am creat două tulpini de șoareci knock-in care conțin aceeași substituție Arginină/Cisteină KID omologă la receptorul murin IR sau IGF-1R, și am replicat aceste genotipuri în celule umane. Celulele cu receptori heterodimeri IR sau IGF-1R induc fosforilarea receptorului și fosfo-Akt când sunt stimulate cu insulină sau IGF. Receptorii heterodimeri IR induc complet fosfo-ERK, dar ERK a fost mai puțin fosforilat în celulele cu receptori IGF-1R.
Adulții cu un singur alel KID (producând receptori heterodimeri) au o creștere și o reglare a glucozei normale. La patru luni, acești șoareci prezintă variabil indicatori hormonali care asociază contracararea îmbătrânirii cu succes, inclusiv adiponectina crescută, FGF21 și leptina și IGF-1 reduse. Ficatul femelelor IGF-1R prezintă o vârstă biologică redusă bazată pe transcripționom, ceea ce poate indica un îmbătrânire întârziată și care justifică un experiment real privind durata de viață. Aceste date sugerează că mutațiile KID ar putea încetini procesul de îmbătrânire la mamifere, evitând totodată complicatiile rezistenței la insulină.
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.