De-a lungul deceniilor, Roger Hajjar, MD, și-a dedicat eforturile pentru a livra terapii genetice către inimă, în speranța de a trata pacienții cu insuficiență cardiacă severă, o afecțiune cu puține opțiuni de tratament – unul dintre acestea, transplantul de inimă, fiind departe de a fi simplu. Lucrările sale de pionierat la Spitalul General Massachusetts (MGH), care au început în 1997, s-au concentrat pe înțelegerea bazei moleculare a insuficienței cardiace și identificarea proteinelor și căilor din celulele cardiace care ar putea fi vizate terapeutic. Mulți dintre pacienții săi epuizaseră toate tratamentele disponibile, ceea ce l-a determinat să exploreze potențialul terapiei genice.
„Terapia genetică cardiacă a fost testată în insuficiența cardiacă de mulți ani”, a declarat Hajjar pentru Inside Precision Medicine. „Laboratorul nostru a început primul studiu, numit studiul CUPID, încă din 2007. A fost destul de ambițios la vremea respectivă. Foloseam instrumente primitive, dacă vreți să le numiți așa – dar domeniul a evoluat enorm de atunci.”
Această promisiune ar putea în cele din urmă să prindă contur. Într-un studiu publicat recent în Nature Medicine, cercetătorii raportează rezultatele din primul studiu la om al unui vector adeno-asociat (AAV) nou inovator, proiectat să vizeze specific inima – demonstrând atât siguranța, cât și semne precoce de eficacitate la pacienții cu insuficiență cardiacă. Studiul de fază I, condus de Hajjar – acum director al Institutului de Terapie Genetică și Celulară de la MGH – reprezintă o evoluție majoră față de încercările anterioare de a livra gene către țesutul cardiac.
Era modernă a terapiei genice a fost condusă de vectorii AAV – viruși mici, ne-patogenici, care pot transporta ADN terapeutic în celule umane. În timp ce tratamentele bazate pe AAV au obținut succese remarcabile în ochi, ficat și sistemul nervos, inima a rămas un țintă mult mai dificilă.
Primele studii de terapie genetică cardiacă, inclusiv programul CUPID menționat anterior al lui Hajjar acum aproape două decenii, au încercat să livreze gena SERCA2a – care codifică o pompă de calciu cheie în celulele musculare ale inimii – folosind vectori AAV de generație inițială. Acele studii au demonstrat o dovadă a activității biologice, dar nu au îndeplinit obiectivele clinice în etapele ulterioare, în mare parte din cauza faptului că vectorii virali nu au fost suficient de eficienți sau specifici pentru țesutul cardiac.
De atunci, ingineria vectorilor AAV a cunoscut o revoluție. Cercetătorii au reconfigurat capsida virală – învelișul proteic care determină în ce țesuturi infectează virusul – pentru a îmbunătăți „tropismul”, sau specificitatea țesutului. Pentru aplicațiile cardiace, acest lucru a însemnat găsirea variantelor de capsidă care vizează preferențial celulele cardiace evitând organele țintă nedorite, cum ar fi ficatul.
Vectorul utilizat în noul studiu, AB-1002, este un AAV chimeric cardiotropic, inițial dezvoltat de pionierul terapiei genice, R. Jude Samulski, PhD, fondator științific al AskBio, și optimizat de echipa lui Hajjar
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
