În timp ce un efect de domino al reacțiilor imunologice poate fi urmărit până la rădăcinile lor genetice, mai mulți factori contribuitori fac dificilă cartografierea lanțului precis de evenimente care cauzează boala celiacă.
Folosind șoareci transgenici, o echipă internațională condusă de oameni de știință de la Universitatea McMaster din Canada a identificat un rol crucial jucat de celulele mucoasei intestinale, un pas important care ar putea duce la noi terapii.
Boala celiacă este o afecțiune autoimună pe viață declanșată de prezența unui grup de proteine structurale cunoscute sub numele de gluten în intestin.
A mânca practic orice preparat cu grâu, orz sau secară – însemnând majoritatea produselor de patiserie, pâine și paste – expune persoanele cu această condiție la riscul de a experimenta simptome tranzitorii precum balonare, durere, diaree, constipație, uneori reflux gastroesofagian și vărsături.
În prezent, singura modalitate de a evita simptomele este să eviți alimentele care le declanșează. Pe termen lung, atacurile imune declanșate de gluten pot deteriora vilozitățile intestinului subțire. Aceste structuri mici cresc suprafața internă a pereților intestinali, ceea ce facilitează absorbția nutrienților din alimente.
Persoanele cu boala celiacă – în special dacă nu este tratată – se confruntă cu riscuri serioase pentru sănătate, cum ar fi probabilitatea mai mare de a dezvolta cancer colorectal și boli cardiovasculare. Boala este asociată cu o multitudine de afecțiuni, cu doar câteva exemple incluzând anemie, osteoporoză, întârzieri în creștere, probleme reproductive și tulburări neurologice.
„Singura modalitate de a trata astăzi boala celiacă este eliminarea completă a glutenului din dietă,” spune gastroenterologul de la McMaster, Elena Verdu.
„Aceasta este dificil de realizat, iar experții sunt de acord că o dietă fără gluten este insuficientă.”
Aproximativ 90% dintre persoanele diagnosticate cu această afecțiune poartă un set de gene care codifică o proteină numită HLA-DQ2.5. Majoritatea celorlalte 10% dintre noi au gene care codifică o proteină similară numită HLA-DQ8.
Ca și alte tipuri de proteine ‘HLA’ (sau antigen leucocitar uman), proteinele țin bucăți de invadatori căzuți în aer ca niște trofee macabre pe o clasă de celule imune, avertizând alte țesuturi defensive să fie vigilenți.
În cazul specific al HLA-DQ2.5 și HLA-DQ8, proteinele sunt modelate pentru a ține bucăți de peptide de gluten rezistente la digestie, instruind celulele T ucigașe să pornească vânătoarea.
Din păcate, aceste instrucțiuni nu sunt cele mai clare în ceea ce privește distingerea între o amenințare și materiale similare în corpul nostru, ceea ce înseamnă că cei cu genele respective sunt expuși la diverse afecțiuni autoimune.
Nu toți cei care exprimă fie HLA-DQ2.5, fie HLA-DQ8, vor dezvolta o tulburare imună precum boala celiacă, totuși.
Pentru ca aceasta să se întâmple, acele bucăți de gluten sfâșiate trebuie mai întâi să fie car
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
