„Descoperirea noastră că acest cancer cerebral notoriu greu de tratat interacționează cu sistemul imunitar al organismului ar putea ajuta la explicarea de ce terapiile actuale – toate tratând glioblastomul ca pe o boală locală – au eșuat, și sperăm că va duce la strategii de tratament mai bune”, a declarat autorul principal Jinan Behnan, PhD, profesor asistent în cadrul departamentului de microbiologie și imunologie de la Colegiul de Medicină Albert Einstein.
Linia de cercetare a cercetătorilor a fost influențată de studiile recente care arată că canalele microscopice leagă măduva osoasă a craniului de creier, ceea ce i-a determinat pe membrii echipei să studieze cum glioblastomul ar putea exploata aceste legături. Pentru acest studiu, echipa a folosit imagistică avansată în modele de șoareci ale două subtipuri diferite de glioblastom și a observat eroziunea craniului, în special de-a lungul suturilor craniene, precum și creșteri atât în numărul, cât și în diametrul canalelor de la craniu la creier. Scanările CT ale pacienților umani cu glioblastom au relevat modele similare de subțiere a craniului.
„Canalele de la craniu la creier permit un influx al acestor numeroase celule pro-inflamatorii din măduva osoasă a craniului către tumoră, făcând glioblastomul din ce în ce mai agresiv și, prea des, de netratat”, a spus coautorul studiului E. Richard Stanley, PhD, profesor de biologie dezvoltării și moleculare la Einstein. „Acest lucru indică necesitatea unor tratamente care să restabilească echilibrul normal al celulelor imune din măduva osoasă a craniului la persoanele cu glioblastom.”
Pentru a caracteriza modul în care glioblastomul rescrie mediul imun al măduvei osoase a craniului, cercetătorii s-au folosit de secvențierea ARN-ului la nivel de celulă unică pentru a descoperi efectele sale asupra celulelor mioide, inclusiv a neutrofilelor și a celulelor B.
„Nisa măduvei osoase a craniului a fost identificată recent ca un rezervor care alimentează creierul cu monocite și neutrofile în contextul bolii și al leziunii, dar rolul său în cancerele cerebrale rămâne necunoscut. Aici arătăm că glioblastomul, cel mai malign tip de tumoră cerebrală, induce anomalii osoase calvariale în modelele murine și la pacienții cu glioblastom, modificând activitățile osteoclastelor și crescând numărul de canale de la craniu la creier la șoareci”, au scris cercetătorii.
Schimbările acestea par a fi limitate exclusiv la glioblastom și alte tumori cerebrale maligne, deoarece nu s-au observat dovezi de eroziune osoasă și remodelare imună în modelele de șoareci ale accidentului vascular cerebral, leziunii cerebrale traumatice sau altor cancere sistemice.
Cercetătorii au descoperit dovezi suplimentare că glioblastomul reprezintă o tulburare sistemică, nu locală, de
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
