Unul dintre aceste impacturi negative ar putea fi alopecia, adică căderea părului. Este ceva ce medicii și cercetătorii au început să observe, dar încă nu avem prea multe dovezi solide despre o posibilă conexiune.
Un nou studiu publicat în The BMJ, condus de o echipă de la Universitatea Pennsylvania, analizează în mod specific modul în care medicamentele GLP-1 se compară cu alte două tratamente comune pentru diabet – inhibitori SGLT-2 și inhibitori DPP-4 – la persoanele cu diabet de tip 2.
S-a observat o legătură semnificativă între tratamentele GLP-1 și subțierea părului: un risc cu 37% mai mare față de inhibitorii SGLT-2 și un risc cu 68% mai mare față de inhibitorii DPP-4. Legătura a fost specifică alopeciei non-cicatrice (adică părul ar putea crește din nou).
„Utilizarea agonistilor receptorilor GLP-1 a fost asociată cu un risc mai mare de alopecie clinic înregistrată, în special alopecie non-cicatrice, la pacienții cu diabet de tip 2, comparativ cu inhibitorii SGLT-2 și DPP-4”, scriu cercetătorii în lucrarea lor publicată.
„Aceste constatări ar putea informa deciziile comune atunci când se ia în considerare terapia cu agonisti ai receptorilor GLP-1 și evidențiază necesitatea unei evaluări suplimentare a rezultatelor dermatologice în studiile viitoare.”
Studiul a implicat un număr mare de persoane: 12.004 de pacienți care au folosit medicamente GLP-1 au fost comparați cu 15.221 care au folosit inhibitori SGLT-2, cu încă 11.964 de utilizatori de GLP-1 comparați cu 11.233 care au utilizat inhibitori DPP-4.
Alte variabile care ar putea explica riscul de cădere a părului, inclusiv vârsta, sexul, etnia și afecțiunile preexistente, au fost luate în considerare în statisticile studiului.
Ce se întâmplă aici? Va fi necesar un studiu suplimentar pentru a ști sigur, dar cercetătorii subliniază faptul că scăderea rapidă în greutate este deja asociată cu căderea părului, precum și cu deficiențele de fier și zinc – care ar putea perturba și mai mult ciclul normal al părului.
„Pierderea în greutate și schimbările în statusul nutrițional, consecințe comune ale terapiei cu agonisti ai receptorilor GLP-1, sunt factori de risc stabiliți pentru telogen effluvium, o formă comună și de obicei tranzitorie de cădere a părului non-cicatrice, oferind un mecanism biologic plauzibil pentru această asociere”, notează cercetătorii.
Medicamentele GLP-1 sunt denumite după peptidele glucagon-like-1, un hormon natural care reduce pofta de mâncare, încetinește digestia și stimulează eliberarea de insulină. Eticheta „agonistului receptorului” care este adesea adăugată se referă la modul în care aceste medicamente se conectează și activează punctele de ancorare ale celulelor numite receptori GLP-1, la fel ca hormonul real.
Deși aceste tratamente au fost impresionante, cercetările au ridicat întrebări cu privire la ce altceva ar putea face ele organismului – inclusiv creșterea riscului de afecțiuni ale oaselor și articulațiilor, precum și pierderea bruscă a vederii.
Aceste posibile efecte secundare, împreună cu alopecia, trebuie să fie cântărite cu atenție împotriva beneficiilor pentru sănătate ale fiecărui individ.
Sursa articol https://www.sciencealert.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.