Numit ‘Zumzetul’ (The Hum), acest fenomen apare regulat în listele cu cele mai enigmatice mistere nerezolvate și a fost chiar subiectul unor investigații documentare.
Explicațiile propuse au variat de la zgomote industriale la o auzire extraordinar de sensibilă – dar acum, o nouă explorare științifică a mai multor teorii principale sugerează că sursa Zumzetului ar putea fi mult mai aproape de casă, cel puțin pentru anumiți oameni.
Potrivit unei echipe conduse de specialistul în auz Bonifaz Baumann de la Centrul German pentru Vertij și Tulburări de Echilibru (DSGZ), unele rapoarte despre Zumzet ar putea fi o formă subreceptată de tinitus la frecvențe joase.
Aceasta nu înseamnă că fiecare raport despre Zumzet are aceeași cauză, dar descoperirile sugerează că sursa poate să fie adesea în interiorul sistemului auditiv, mai degrabă decât în lumea exterioară.
„Pe baza rezultatelor noastre, deși nu am exclus cazuri de surse fizice externe de sunet, sugerăm că tinitusul subiectiv în intervalul de frecvență joasă este adesea cauza percepțiilor de pulsare a sunetului la frecvențe joase,” explică neuroștiința Markus Drexl de la DSGZ și Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie.
Zumzetul a devenit cunoscut în discursul public în anii 1970, când oamenii din Bristol, Marea Britanie, au început să se plângă de un sunet la frecvență joasă în fundalul auzului lor, situat în jurul a 50 de Hertzi.
În decursul decadelor următoare, au apărut și alte rapoarte din întreaga lume, inclusiv din Australia, Noua Zeelandă și mai multe locații din America de Nord.
Oamenii îl descriu ca fiind un sunet persistent la frecvență joasă, care poate fi un zumzet, un vâjâit sau un mormăit. Adesea, alte persoane din jurul lor nu-l aud, iar în unele cazuri apare și dispare – poate fi auzit într-o cameră de dormit noaptea, de exemplu, dar nu mai este perceptibil în metrou a doua zi dimineața.
Deși s-au depus eforturi considerabile pentru identificarea sursei Zumzetului, fenomenul rămâne încă greu de elucidat. Multe investigații nu au găsit o cauză evidentă, în timp ce altele au identificat sunete care în cele din urmă nu au putut explica ceea ce oamenii auzeau.
„Știm că există oameni care aud sunete la frecvențe joase care pot fi efectiv măsurate, chiar dacă alte persoane nu le aud,” explică Drexl. „Dar nu este atât de ușor să găsești sursa acestor unde sonore, deoarece este o luptă să localizezi sunetele la frecvențe joase.”
În loc să încerce să identifice sunetul în sine, cercetătorii s-au concentrat pe oamenii care-l aud.
Au recrutat 28 de voluntari printr-o campanie pe rețelele sociale, toți raportând că experimentează sunete la frecvență joasă inexplicabile, și au efectuat o serie de teste pentru a determina dacă două teorii majore se susțin.
Prima teorie era că persoanele care aud Zumzetul au o auzire neobișnuit de sensibilă la frecvențele joase.
Cealaltă teorie era că aceștia aud un sunet produs în propriile corpuri – emisii otoacustice de la firele sensibile din cochlea lor.
Sursa articol https://www.sciencealert.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
