**Factor esențial** pentru construcția matricei extracelulare (ECM) și pentru producerea de energie în lipsa oxigenului, **HIF-1α** este necesar pentru celulele care construiesc cartilajul (condrocite), care trăiesc în mod normal într-un mediu cu concentrație scăzută de oxigen, pentru a funcționa corect. Cu toate acestea, niveluri excesive de **HIF-1α** sunt frecvent găsite în articulațiile osteoartritice, iar unele studii anterioare l-au legat de angiogeneză în cartilaj, plasând vasele de sânge acolo unde nu ar trebui să existe.
Cu toate că are beneficii sub condiții normale, cercetătorii s-au chinuit să determine dacă **HIF-1α** supraexpresat era o reacție de protecție la deteriorare sau o sursă de deteriorare în sine. Rezultatele unui studiu anterior au arătat că **HIF-1α** are beneficii în coloana vertebrală prin inhibarea morții celulare legate de fier (ferroptoză). Totuși, această cercetare se concentrează pe condrocite și compartimentele lor, iar concluziile despre **HIF-1α** excesiv nu sunt deloc bune.
În primul studiu al acestui articol, cercetătorii au investigat cartilajul și sinoviala prelevate de la pacienți cu osteoartrită. Eșantioanele colectate din zonele grav deteriorate erau semnificativ mai bogate în **HIF-1α** decât cele din zonele nedeteriorate. De asemenea, factorul de creștere vasculară endotelială (VEGF), care promovează angiogeneza, a fost de asemenea semnificativ supraexpresat în zonele deteriorate.
Comparând eșantioanele de la șoarecii de 6 luni și 24 de luni, s-au obținut rezultate similare, ambele compuși fiind supraexpresați la șoarecii mai în vârstă. Inducerea artificială a osteoartritei la șoarecii de 3 luni prin intervenție chirurgicală a dus la aceleași supraexpresii, cartilajul având nevoie de mai mult timp pentru a prezenta o supraexpresie pe termen lung decât sinoviala, unde s-a produs imediat.
Cercetătorii au folosit apoi o populație de șoareci modificați genetic pentru a exprima excesiv **HIF-1α** și au indus artrită la unul dintre genunchii acestora. Comparativ cu șoarecii sălbatici, acești șoareci modificați au suferit mai multă durere și au prezentat o deteriorare articulară mai mare. În mod interesant, șoarecii modificați au exprimat atât factorii de construcție (anabolici), cât și cei de distrugere (catabolici) mai mult decât șoarecii sălbatici. Conform cercetătorilor, „acest lucru indică faptul că activarea susținută a **HIF-1α** generează o ‘paradox metabolic’ în care eforturile sintetice compensatorii sunt copleșite de semnalizarea catabolică paralelă.”
Chiar și fără artrită indusă, șoarecii modificați pentru a exprima mai mult **HIF-1α** au început să dezvolte osteoartrită la vârsta de 9 luni oricum, cu remodelare osoasă anormală și pierdere de cartilaj. La 12 luni, acești șoareci dezvoltaseră o osteoartrită severă, inclusiv eroziunea completă a cartilajului. Prin urmare, **HIF-1α** excesiv este, de unul singur, suficient pentru a declanșa boala.
Progresia osteoartritei la acești animale a fost determinată de pierderea mediului hipoxic unde trăiesc în mod normal condrocitele.
Sursa informatiei: https://www.lifespan.io
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
