Inactivitatea fizică este recunoscută ca un factor de risc modificabil pentru boala Alzheimer, însă relația sa cu progresia patologiei AD la oameni rămâne neclară, limitând traducerea eficientă în încercările de prevenire. Utilizând numărul de pași măsurat cu pedometrul la adulții mai în vârstă cognitiv neafectați, am demonstrat o asociere între o activitate fizică mai intensă și un declin cognitiv și funcțional mai lent la indivizii cu niveluri crescute de amiloid la bază.
În mod important, această asociere benefică nu a fost legată de o încărcătură mai mică de amiloid la bază sau în mod longitudinal. În schimb, o activitate fizică mai intensă a fost asociată cu o acumulare mai lentă a proteinei tau în regiunea inferioară temporală legată de amiloid, care a mediat semnificativ asocierea cu un declin cognitiv mai lent. Analizele dozei-răspuns au relevat, de asemenea, o relație curvilineară, în care asocierea cu o acumulare mai lentă a proteinei tau și un declin cognitiv a atins un plateau la un nivel moderat de activitate fizică (5.001-7.500 de pași pe zi), oferind potențial un obiectiv mai accesibil pentru indivizii sedentari mai în vârstă.
În ansamblu, descoperirile noastre susțin orientarea către inactivitatea fizică ca intervenție pentru a modifica traiectoria AD preclinic în viitoarele încercări de prevenire, sugerând, de asemenea, că înscrierea preferențială a indivizilor sedentari cu niveluri ridicate de amiloid poate maximiza probabilitatea de a demonstra un efect protector al activității fizice asupra acumulării proteinei tau și a declinului cognitiv și funcțional în stadiile incipiente ale AD.

Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.







