Perturbarea proteostazei este o caracteristică a îmbătrânirii. Având în vedere că resursele celulare sunt limitate, acest lucru necesită o orchestrare coordonată a diferitelor subsisteme proteostatice. Cu toate acestea, principiile care guvernează acest proces, inclusiv rolul potențial al compromisurilor, nu sunt bine definite. Aici, raportăm un compromis între răspunsul la proteinele neplicate din reticulul endoplasmatic (UPRER) și răspunsul la proteinele neplicate citosolice (UPRcyto) în C. elegans care influențează longevitatea.
Descoperim că animalele sălbatice mențin o activitate UPRER ridicată, dar o activitate UPRcyto scăzută, un echilibru impus activ de factorul de transcripție LET-607 (omologul lui CREBH la mamifere). Prin urmare, lipsa LET-607 eliberează acest compromis, determinând un reechilibrare asemenătoare unei balansoare: activitatea UPRER scade în timp ce UPRcyto crește. În mod remarcabil, această reechilibrare contribuie la longevitate: animalele lipsite de LET-607 au prezentat o durată de viață extinsă într-un mod dependent de UPRcyto. Mecanic, lipsa LET-607 descrește ciclul unui singur carbon, care furnizează donatorul de metil S-adenozilmetionină. Acest lucru ulterior ușurează reprimarea H3K9me la promotorii genelor UPRcyto, un proces implicând reglatorii și cititorii acestei modificări a histonului, conducând la activarea UPRcyto.
Studiul nostru dezvăluie un mecanism transcripțional care impune un compromis proteostatic și demonstrează că echilibrul UPR dobândit evoluționar în animalele sălbatice este suboptimal pentru longevitate, susținând teoria pleiotropică antagonică a îmbătrânirii.
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
