**Semaglutida**, un agonist al receptorului GLP-1, a redus semnificativ aportul caloric prin suprimarea poftei de mâncare, încetinind astfel procesul de îmbătrânire la șoarecii femele. Reducerea aportului caloric fără a compromite nivelurile minime necesare de nutrienți esențiali încetinește îmbătrânirea și prelungește viața, fie că aceasta este realizată prin limitarea disponibilității alimentelor sau prin limitarea apetitului. Cercetătorii știu acest lucru și au o înțelegere detaliată a răspunsului metabolic la scăderea disponibilității de nutrienți. Efectele reducerii aportului caloric depășesc cu ușurință efectele altor mecanisme care pot sau nu să fie active ca urmare a agonismului receptorului GLP-1, în special la speciile cu durată scurtă de viață. Trebuie să analizăm mai atent pentru a observa rezultate mai interesante ce se află în afara efectelor normale ale restricției calorice.
Potrivit unui studiu publicat astăzi, cercetătorii au efectuat un studiu pe șoareci în care (a) agonismul receptorului GLP-1 a redus aportul caloric cu un sfert când a început la bătrânețe și (b) șoarecii au trăit cu aproximativ 15% mai mult. Aceste rezultate sunt în concordanță cu rezultatele multor studii de restricție calorică efectuate la șoareci în vârstă în ultimii douăzeci de ani. De fapt, cercetătorii au efectuat propriul lor studiu de restricție calorică cu un aport caloric redus comparabil cu rezultatele studiului lor cu agonistul receptorului GLP-1 și au constatat că rezultatele în ceea ce privește sănătatea sunt foarte similare. Există totuși câteva diferențe. De ce există aceste diferențe? Agonismul receptorului GLP-1 afectează unele aspecte ale metabolismului pe care restricția calorică nu le afectează și viceversa. Cel mai notabil, șoarecii cu restricție calorică sunt mereu înfometați, în timp ce șoarecii tratați cu agonistul receptorului GLP-1 nu sunt. Semnalizarea asociată cu răspunsul la foame are efecte distincte asupra metabolismului, diferite de cele rezultate direct din detectarea nivelurilor de nutrienți din celule.
**Tratamentul cu semaglutidă la bătrânețe încetinește procesul de îmbătrânire și prelungește viața la șoarecii femele**
Studiile preclinice la modele de șoareci bolnavi și studiile clinice au relevat efecte benefice pleiotrope ale activării receptorului GLP-1, inclusiv îmbunătățiri ale controlului glucozei și greutății, precum și reducerea încărcăturii bolilor cardiovasculare, renale, hepatice și neurodegenerative. Am constatat că activarea receptorului GLP-1 la bătrânețe a îmbunătățit funcția fiziologică și a prelungit durata de viață într-un model de șoarece îmbătrânit (20 luni, femelă C57BL/6) tratat cu un regim definit de semaglutidă care a redus aportul alimentar cu 24%. Șoarecii femele au fost selectați pentru a minimiza efectele perturbatoare ale agresivității și leziunilor masculine, în conformitate cu studiile anterioare de îmbătrânire pe termen lung. În cadrul punctelor finale monitorizate în studiu, nu am observat efecte adverse atribuibile semaglutidei. Deși medicamentele GLP-1 sunt utilizate pe scară largă clinic, dacă activarea receptorului GLP-1 modulează traictele de îmbătrânire și durata de viață la oameni va necesita studii clinice pe termen lung concepute pentru a evalua rezultatele legate de îmbătrânire în populațiile mai în vârstă.
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.