Studiul prezentat la Congresul ESC 2026 a arătat că primii intervenționiști comunitari nu au îmbunătățit supraviețuirea la 30 de zile în cazul pacienților cu stop cardiac survenit în afara spitalului.
Stopul cardiac survenit în afara spitalului este o urgență cu caracter critic, în care supraviețuirea depinde de recunoașterea rapidă, resuscitarea cardio-pulmonară (CPR) timpurie și defibrilarea timpurie. Multe țări au dezvoltat sisteme bazate pe smartphone-uri în care voluntarii sunt mobilizați pentru a efectua CPR și defibrilare înainte ca serviciile medicale de urgență să ajungă.
„Deși intervențiile primilor intervenționiști comunitari devin din ce în ce mai răspândite, avem doar studii observaționale care să susțină utilizarea lor,” a declarat profesorul Fredrik Folke, investigatorul principal al studiului HeartRunner de la Spitalul Universitar din Copenhaga, Danemarca. „Am realizat mai întâi un studiu randomizat pentru a evalua impactul intervenționismului comunitar asupra rezultatelor pacienților și apoi pentru a răspunde la întrebarea dacă utilizarea voluntarilor neinstruiți este sigură.”
În cadrul studiului HeartRunner, apelurile de urgență pentru stop cardiac survenit în afara spitalului în Regiunea Capitalei din Danemarca au fost randomizate (1:1) pentru activarea primilor intervenționiști comunitari plus răspuns standard sau doar răspuns standard. În total, au fost analizate 2.060 de stopuri cardiace suspectate în două straturi în funcție de timpul estimat de la activarea primilor intervenționiști comunitari până la sosirea la pacient: mai puțin de trei minute (0–358 metri) și trei până la nouă minute (360–1.080 metri).
Cercetătorii au constatat că supraviețuirea la 30 de zile, endpoint-ul principal, a fost similară indiferent dacă intervenționiștii comunitari erau prezenți sau nu. Atunci când timpul estimat de sosire al intervenționistului era mai mic de trei minute, supraviețuirea la 30 de zile a fost de 15% la pacienții cu activare a primilor intervenționiști comunitari, comparativ cu 17% fără activare (p = 0,42). Când timpul estimat de sosire al intervenționistului era de trei până la nouă minute, supraviețuirea la 30 de zile a fost de 13% la pacienții cu activare a primilor intervenționiști comunitari, comparativ cu 14% fără activare a primilor intervenționiști comunitari (p = 0,43).
Cu toate acestea, activarea primilor intervenționiști comunitari a crescut semnificativ rata de CPR efectuat de martori și a dublat rata de defibrilare de către martori. De exemplu, când timpul de sosire al intervenționistului era de trei până la nouă minute, CPR-ul efectuat de martori a crescut de la 75% la 86% (p =…
Sursa articol https://medicalxpress.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
