Un test de sânge extrem de sensibil care detectează urme de ADN tumoral la pacienții cu cancer pancreatic localizat a identificat semnificativ mai mulți pacienți cu boală reziduală decât testarea convențională a biopsiei lichide, potrivit unui studiu prospectiv publicat în revista Clinical Cancer Research. Concluziile sugerează că detectarea mai sensibilă a ADN-ului tumoral circulant (ctDNA) ar putea îmbunătăți stratificarea riscului după chimioterapie și chirurgie și ar putea ajuta la identificarea pacienților care rămân în continuare la un risc ridicat de recurență, în ciuda rezultatelor de imagistică încurajatoare.
Cercetătorii de la Northwestern Medicine au evaluat tehnica de reacție în lanț a polimerazei cu picături digitale (ddPCR), o abordare de biopsie lichidă care detectează mutații specifice ale genei KRAS, comparativ cu secvențierea de nouă generație (NGS) standard, care examinează sute de gene asociate cancerului, dar cu o sensibilitate mai scăzută. Deoarece mutațiile KRAS conduc peste 90% din cancerele pancreatice, cercetătorii au presupus că concentrarea pe acest singur țintă biologic importantă ar permite detectarea unor niveluri extrem de scăzute de ADN tumoral circulant pe care abordările mai ample de secvențiere le trec adesea cu vederea.
„Suntem capabili să detectăm o sensibilitate foarte mare în sânge pentru cancerul de pancreas,” a declarat autorul principal Akhil Chawla, MD, profesor asociat clinic de chirurgie la Northwestern University Feinberg School of Medicine și oncolog chirurgical complex la Northwestern Medicine. „Căutăm niveluri extrem de scăzute ale ADN-ului în plasmă.”
Studiul prospectiv a urmărit 106 pacienți cu cancer pancreatic localizat de la diagnosticare, prin chimioterapie și rezecție chirurgicală. Probele de sânge au fost colectate înainte de tratament, după chimioterapie și după intervenția chirurgicală pentru a determina dacă modificările în ctDNA KRAS reflectă răspunsul la tratament și prevăd rezultatele pacienților.
La diagnostic, ddPCR a detectat ADN-ul KRAS derivat din tumoră la 65% din pacienți, în comparație cu doar 17% folosind NGS convențional. Diferențele au devenit chiar mai semnificative după tratament. După chimioterapie, ddPCR a detectat ctDNA la 60% din pacienți, în timp ce NGS l-a detectat doar la 5%. După intervenția chirurgicală, ddPCR a rămas pozitiv la 56% din pacienți, comparativ cu 9% folosind secvențierea standard.
„Ce va arăta această publicație este că da, putem detecta cu ambele metode, dar pierdem un număr semnificativ de pacienți cu secvențierea standard,” a explicat Chawla.
Potrivit studiului, pacienții la care boala a fost detectată doar cu ddPCR reprezentau un grup de risc intermediar anterior ascuns. Acești pacienți au avut o supraviețuire globală mediană de 27 de luni după diagnostic, în comparație cu 41 de luni la pacienții care au avut rezultate negative la ambele teste. Concluziile sugerează că testarea standard a biopsiei lichide poate subestima prezența bolii reziduale minime la mulți pacienți care par să fi răspuns bine la terapie.
„Pierdem până la 60% din pacienți,” a adăugat Chawla. „Chiar și la momentul diagnosticului și după tratament, în special acolo unde credem că
Sursa articol https://insideprecisionmedicine.com
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
