Rechinul verde (Somniosus microcephalus), cu o speranță de viață estimată la aproximativ 300 de ani, reprezintă un model unic pentru studierea longevității vertebratelor. Aici, caracterizăm profilul de îmbătrânire cardiacă și îl comparăm cu alte două specii: rechinul de adâncime Etmopterus spinax și teleosteenul cu viață scurtă Nothobranchius furzeri.
Analiza histologică a relevat o fibroză extensivă interstițială și perivasculară în întreg miocardul ventricular al lui S. microcephalus, afectând atât straturile compacte, cât și cele spongioase ale ambelor sexe. Această tipar fibrotic lipsea în E. spinax și N. furzeri, sugerând că este o trăsătură specifică a lui S. microcephalus. Am observat de asemenea o acumulare extremă de lipofuscina în cardiomiocitele lui S. microcephalus, care corelează la nivelul ultrastructural cu abundanța de mitocondrii deteriorați și prezența de lisozomi extrem de măriți, plini cu material cu densitate electronică probabil de origine mitocondrială. În plus, în miocardul lui S. microcephalus am identificat o depunere abundentă a markerului de stres oxidativ 3-nitrotyrosine.
Remarcabil, în ciuda prezentării unor markeri canonici de îmbătrânire precum fibroză, acumulare de lipofuscină și stres oxidativ, indivizii S. microcephalus păreau sănătoși și fără compromiteri fiziologice în momentul capturării. Aceste constatări sugerează că S. microcephalus a evoluat o rezistență la semnele și caracteristicile de îmbătrânire moleculare și de nivel tisular, susținând funcția cardiacă susținută pe parcursul secolelor și oferind noi perspective în mecanismele longevității extreme la vertebrate.
Link: https://doi.org/10.1111/acel.70505
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
