Medicina longevității a realizat progrese semnificative în extinderea duratei de viață, însă aceste avansuri nu au fost însoțite de o conservare echivalentă a capacității cognitive și funcționale. Ca rezultat, mulți indivizi trăiesc acum mai mult timp experimentând perioade prelungite de declin cognitiv, dereglementare emoțională, tulburări de somn și pierderea independenței. Constructele existente, inclusiv longevitatea și durata de funcționare a organismului, nu capturează suficient rolul central al funcției creierului în determinarea rezultatelor semnificative ale îmbătrânirii.
Acest articol introduce conceptul de **durată de funcționare a creierului**, definită ca durata vieții în care eficiența rețelelor neuronale rămâne suficientă pentru a susține autonomia, capacitatea adaptivă și reglarea fiziologică și comportamentală coerentă. Durata de funcționare a creierului este conceptualizată ca o proprietate a sistemelor dinamice ce rezultă din performanța integrată a rețelelor cognitive, autonome, de somn, emoționale și comportamentale. Noi descriem traiectoriile caracteristice ale duratei de funcționare a creierului de-a lungul vieții, identificăm determinanții cronici și episodici ai declinului acesteia, discutăm abordările pentru măsurarea duratei de funcționare a creierului utilizând evaluări longitudinale, multimodale și conturăm implicatiile pentru medicina longevității. Conservarea duratei de funcționare a creierului redefinește longevitatea de la supraviețuire la independență susținută, reziliență și capacitate funcțională pe parcursul îmbătrânirii.
Link către sursa originală: https://doi.org/10.7759/cureus.101279
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
