Manipularea parentală este atunci când unul dintre părinți încearcă să îndepărteze copilul de celălalt părinte. Dar poate biologia să ofere dovezi detectabile în acest sens?
După o despărțire, nu este deloc neobișnuit ca unul dintre părinți să manipuleze unul sau mai mulți dintre copiii fostului cuplu pentru a-i îndepărta de celălalt părinte. Această situație este cunoscută sub numele de alienare parentală (AP). Cu toate acestea, este adesea dificil să se probeze astfel de manipulări. Poate oare markerii biologici să dezvăluie acest tip de comportament? O echipă internațională de cercetare din Norvegia, Ucraina și Franța își propune să afle.
„Prezentăm o propunere pentru dezvoltarea unor teste moleculare care să identifice alienarea parentală,” spune Profesorul Denis Kainov de la Departamentul de Medicină Clinică și Moleculară de la NTNU.
Cercetătorii au publicat un articol despre acest subiect în revista Cellular and Molecular Life Sciences.
„Stresul cronic la copiii expuși la alienarea parentală lasă urme biologice măsurabile,” afirmă articolul.
Cercetătorii au identificat diferiți markeri biologici care ar putea fi testați. Acești markeri sunt legați de șase procese biologice interconectate: activarea hormonilor, neurotransmițătorilor, inflamația, substanțele secretate în stres, modificările florei intestinale și markerii chimici care reglează activitatea genelor.
„Dacă reușim acest lucru, descoperirile pot ajuta clinicienii să detecteze mai devreme daunele și să ofere instanțelor o documentație obiectivă în disputele părintești cu un grad ridicat de conflict,” explică Kainov.
Cu toate acestea, recunoașterea alienării parentale ca o condiție biologică identificabilă nu este susținută de toate comunitățile de cercetare. Pagina de Wikipedia suedeză chiar o numește un „model de cercetare pseudostiințific”.
„Alienarea parentală nu este recunoscută în multe țări. Dar acesta este un nou pas pentru a atrage atenția asupra problemei. Trebuie să începem undeva. Dacă este posibil, medicii de familie ar putea preleva mostre în legătură cu divorțul sau alte conflicte părintești pentru a proteja copiii,” menționează Profesorul Magnar Bjørås de la Departamentul de Medicină Clinică și Moleculară de la NTNU.
Cercetătorii subliniază că există în prezent puține studii pe termen lung specifice alienării parentale. Prin urmare, ei consideră că următorul pas trebuie să fie dezvoltarea unor protocoale standardizate pentru copii, testarea descoperirilor în grupuri mai mari de pacienți și consolidarea colaborării între medici, psihologi și profesioniști din domeniul juridic. Acest lucru ar permite ulterior utilizarea testelor în practică.
Oleksandr Kamyshnyi et al, Spre diagnosticarea moleculară a alienării parentale, Cellular and Molecular Life Sciences (2025). DOI: 10.1007/s00018-025-05895-3
Sursa: [Link către sursa originală a informației]
–
Această adaptare a articolului din engleză în limba română menține esența informațiilor științifice, fiind redactată într-un stil accesibil și informativ pentru publicul larg interesat de știință.
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
