Un maraton împinge corpul uman aproape de limitele sale. Picioarele obosesc, plămânii ard și inima lucrează din greu ore în șir. De ani de zile, această solicitare a ridicat o întrebare incomodă: oare alergarea pe distanța de 26 de mile afectează cu adevărat inima?
Cea mai puternică asigurare vine dintr-un nou studiu pe o perioadă de 10 ani realizat pe 152 de alergători amatori de maraton, publicat în revista Jama Cardiology. Cercetătorii au verificat inimile alergătorilor înainte și după curse, apoi au urmărit starea lor de sănătate cardiacă în deceniul următor.
Au descoperit că, deși ventriculul drept al inimii – camera care pompează sânge către plămâni – a prezentat o scădere temporară în capacitatea de pompare imediat după curse, acesta s-a recuperat în câteva zile. Mai important, pe parcursul celor zece ani de urmărire, nu s-a observat niciun semn de deteriorare a funcției cardiace la acești alergători.
Această concluzie este importantă deoarece studiile anterioare ridicaseră îngrijorări că exercițiul de lungă durată ar putea afecta inima. Mare parte din această preocupare a provenit din testele de sânge efectuate după efortul fizic prelungit.
După un maraton, mulți alergători prezintă niveluri mai mari de o substanță numită troponină în sângele lor. Troponina este eliberată atunci când celulele musculare cardiace sunt supuse efortului.
De obicei, medicii folosesc nivelurile de troponină pentru a ajuta la diagnosticarea unui atac de cord. Astfel, creșterea acestor niveluri după o cursă poate părea îngrijorătoare și uneori poate face mai dificil de determinat dacă cineva suferă de o urgență medicală reală sau nu.
Dar contextul contează. În spitale, nivelurile crescute de troponină sunt evaluate doar alături de simptome, teste cardiace și scanări. După efortul fizic de lungă durată, troponina crește adesea chiar și atunci când nu există semne de artere blocate, un atac de cord sau deteriorare cardiacă pe termen lung.
Studiile arată că mulți alergători sănătoși de maraton prezintă Riscul de Demență în Legătură cu Sănătatea Inimii la Mijlocul Vieții" class="aigl-auto-link">niveluri de troponină peste limitele obișnuite în medicină după o cursă, în ciuda scanărilor cardiace normale și a lipsei simptomelor unui atac de cord.
Această creștere pare să reflecte o solicitare temporară asupra celulelor musculare ale inimii, mai degrabă decât o deteriorare permanentă. Scanările cardiace folosind ultrasunete sau RMN arată că aceste schimbări sunt de obicei legate de modificări pe termen scurt în modul în care inima se umple sau pompează sânge, ceea ce se stabilizează cu odihnă.
Partea dreaptă a inimii pare să fie afectată în mod deosebit în timpul maratoanelor. Ea pompează sânge prin plămâni, unde presiunea crește brusc în timpul efortului susținut. Mai multe studii au arătat că ventriculul drept devine temporar mărit și mai puțin eficient imediat după cursele lungi, înainte de a reveni la normal.
Ceea ce aduce noul studiu de zece ani este o asigurare că aceste stresuri repetate pe termen scurt nu duc inevitabil la deteriorări pe termen lung în majoritatea alergătorilor amatori. Pe parcursul unui deceniu de alergare de maraton, structura inimii și capacitatea sa de pompare
nu sunt afectate pe termen lung.
Sursa: [Articolul original pe The Conversation]
Este important să subliniem că acest text a fost adaptat dintr-un articol științific în limba engleză pentru a fi accesibil cititorilor români, menținând informațiile esențiale și corecte din studiul respectiv.
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
