Semnăturile proteice plasmatice specifice organelor identificate prin profilarea proteomică ar putea fi folosite pentru a urmări cuantitativ îmbătrânirea organelor. Cu toate acestea, determinanții genetici și mecanismele moleculare care stau la baza procesului de îmbătrânire specific organelor rămân slab caracterizate. Aici am integrat date proteomice și genomice la scară largă din plasmă de la 51.936 de participanți UK Biobank pentru a descoperi arhitecturile genetice care stau la baza îmbătrânirii la 13 organe.
Am identificat 119 loci genetice asociate cu îmbătrânirea organelor, inclusiv 27 comune pentru mai multe organe, și am priorizat 554 de gene de risc implicate în căile biologice relevante pentru organe, cum ar fi imunitatea mediată de celule T în îmbătrânirea imunitară. Analizele de inferență cauzală au indicat că accelerarea îmbătrânirii inimii și a mușchilor crește riscul de insuficiență cardiacă, în timp ce îmbătrânirea rinichilor contribuie la hipertensiune. Mai mult, inițierea fumatului a fost asociată pozitiv cu îmbătrânirea plămânului, intestinului, rinichilor și stomacului. Aceste descoperiri stabilesc o bază genetică pentru înțelegerea îmbătrânirii specifice organelor și oferă perspective pentru promovarea longevității sănătoase.
Link către sursa originală: [https://doi.org/10.1038/s41467-025-67223-4]
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.