Cercetătorii conduși de o echipă de la Universitatea din Boston au analizat creierele a 24 de maimuțe rhesus (Macaca mulatta) care fuseseră hrănite cu diete restricționate caloric sau diete standard timp de peste 20 de ani.
După aceste diferențe alimentare pe tot parcursul vieții, cercetătorii au descoperit semne de o comunicare mai sănătoasă a nervilor și o protecție în mostrele de țesut cerebral de la animalele care consumaseră cu 30% mai puține calorii.
Aceste descoperiri se adaugă la ceea ce știam deja despre dietele cu calorii limitate: Prin oferirea organismului mai puțin combustibil de lucru, aceste diete pot pune metabolismul organismului într-un mod mai eficient – ceea ce, în acest studiu, pare să fi protejat împotriva unei părți din uzura celulară care vine în mod normal odată cu îmbătrânirea.
Legat: Creșterea în Greutate S-ar Putea Asocia cu ‘Instabilitatea Stilului de Viață’, nu Doar cu Caloriile
„În timp ce restricția calorică este o intervenție bine stabilită care poate încetini îmbătrânirea biologică și poate reduce modificările metabolice legate de vârstă în modelele experimentale cu durată mai scurtă,” explică autorul principal, neurobiologul de la Universitatea Boston, Ana Vitantonio, „acest studiu oferă dovezi rare pe termen lung că restricția calorică ar putea proteja și împotriva îmbătrânirii creierului în specii mai complexe.”
Echipa s-a concentrat în mod specific pe mielină, acoperirea grasă în jurul fibrelor nervoase din creier care le protejează și accelerează comunicarea dintre ele. Pe măsură ce creierul îmbătrânește, mielina se degradează, ceea ce poate declanșa inflamații.
La maimuțele hrănite cu diete restricționate caloric, existau semne puternice că învelișul de mielină în jurul nervilor din creier se afla într-o stare mai bună: Genele legate de mielină erau mai active, iar căile metabolice cheie legate de producția și menținerea mielinei funcționau mai bine.
Celulele care produc mielină și ajută la menținerea acesteia sănătoase lucrau mai eficient, de asemenea, au descoperit cercetătorii – oprind unele dintre semnele de îmbătrânire observate la maimuțele hrănite cu diete standard.
„Aceasta este importantă deoarece aceste modificări celulare ar putea avea consecințe relevante pentru cogniție și învățare,” spune neurobiologul Tara Moore, de la Universitatea Boston.
La fel ca restul organismului nostru, mecanismele creierului tind să se deterioreze odată cu trecerea anilor. În unele cazuri, mecanismele concepute pentru menținerea unei sănătăți bune a creierului de fapt devin disfuncționale și dăunătoare, ducând la neuroinflamații.
De aceea, afecțiuni precum Alzheimer și boala Parkinson devin mult mai probabile la vârsta înaintată – deoarece celulele creierului se află într-o stare mai proastă, iar supraactivitatea lor ar putea cauza unele daune accidentale, în special dacă teaca protectorie în jurul celulelor nervoase se deteriorează odată cu vârsta, de asemenea.
În ultimii ani, oamenii de știință au început să revizuiască legătura dintre boala Alzheimer și declinul mielinei, adăugând dovezi experimentale de degradare a mielinei la datele de imagistică de la persoanele cu rapi
Sursa: [Link către sursa originală a articolului]
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.